ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3701/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.10.2014, reclamanta Fundația A.-Filiala Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al Audiovizualului și S.C. B. S.A., anularea deciziei C.N.A. nr. 9042/RF din 18.09.2014, cu consecința obligării pârâtului C.N.A. să îi recunoască dreptul la replică, constatarea încălcării de către postul de televiziune B. a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c), art. 41 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 și art. 30, art. 40 și art. 49 din Decizia nr. 220/2011, cu consecința obligării pârâtului C.N.A. să emită un act administrativ prin care să oblige postul de televiziune B. să-i acorde dreptul la replică, precum și obligării pârâtului C.N.A. să emită o decizie de sancționare contravențională a postului de televiziune B. pentru refuzul nejustificat de acordare a dreptului la replică.

Prin încheierea din 08.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 782 din data de 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Fundația A.-Filiala Brașov, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Al Audiovizualului și S.C. B. S.A.; s-a anulat decizia C.N.A. de respingere a cererii reclamantei, înregistrate sub nr. x din 18 iulie 2014, privind recunoașterea și acordarea dreptului la replică, comunicată acesteia prin adresa nr. x/RF din 18.08.2014, a fost obligat pârâtul C.N.A. să emită o decizie, prin care să recunoască dreptul reclamantei la replică și să oblige postul de televiziune B. să acorde reclamantei dreptul la replică, în ceea ce privește următoarele aspecte de fapt, ce au fost prezentate de către persoanele intervievate și/sau de către reporter în cadrul emisiunii "În premieră", difuzate la data de 22.06.2014, începând cu ora 21.00:

1) ascunderea copiilor, pentru a nu se întâlni cu persoanele interesate a adopta, precum și influențarea acestora de către personalul complexului C. (secvențe relevante: reporter:

"D., proprietarul căminului C. din Brașov, s-ar fi opus cu îndârjire ca E. să plece în Italia. Interdicția a fost extinsă apoi și asupra altor copii din același centru"; F.:

"până nu s-au închis adopțiile internaționale, eram ascunși prin diferite locuri. Nu ni se dădea voie să ieșim nici până la poartă, nici până la magazin. (…) Am fost ținuți ascunși, ca să nu avem contact cu ei. Și la școală eram păziți"; G.-președintele Asociației H.:

"Directorul de la complexul C. le-a spus: trebuie să le spuneți judecătorilor că nu vreți să plecați la familiile adoptive, pentru că noi am văzut copii adoptați cărora li s-a tăiat capul, ca să li se ia creierul, iar copiii au rămas pe câmp"; reporter:

"I. a fost tot la C. și a trăit aceeași dramă a dublului abandon. La fel ca și ceilalți copii din centru C., a fost ascuns până când adopțiile internaționale au fost blocate oficial, iar belgienii au renunțat. Și lui i s-a spus că va fi omorât pentru organe"; reporter:

"J. este încă una dintre victimele căminului de la care a pornit scandalul adopțiilor internaționale. A fost ascuns ca să nu fie înfiat, în timp ce fratele lui, K., pleca în America la familia lui adoptivă"; L.:

"Pentru ce mi s-a întâmplat mie, o parte din vină o au cei de la orfelinat");

2) efectuarea unor donații internaționale în conturi individuale deschise pe numele copiilor din complexul C. (secvențe relevante: I.:

"Se fac donații și copilul nu vede nicio fărâmitură. Copiii abandonați sunt fabrică de făcut bani pentru statul român"; reporter:

"Și în special pentru centrul din Brașov, spune Marian. Pe vremea aceea, susțin cei care au trăit în cămin, fiecare copil avea deschis un cont, în care sponsori din afara țării au virat ani de zile bani, pentru ca orfanii să-i poată folosi la majorat. Când au vrut să-i acceseze însă…"; I.:

"S-a blocat contul. Și i-am dat în judecată"; reporter:

"La fel au făcut aproape toți colegii lui");

3) existența unei "camere de pedepse" în incinta complexului C. (secvențe relevante: reporter:

"J. nu are de spus decât povești de groază, cum ar fi amintirile lui din camera de pedepse"; J.:

"Aveai gratii la geam, plasă, geamurile bătute în cuie (…). Îți ofereau pastila magică, un tranchilizant ceva, care te adormea cu totul");

4) circumstanțele internării lui M. la Spitalul de copii Brașov, secția psihiatrie în ianuarie 2004 (secvențe relevante: M.: "pentru că zâmbeam mereu, am fost internat la Spitalul de neuropsihiatrie. Au zis că sunt nebun").

A fost obligat pârâtul C.N.A. să analizeze și să soluționeze sesizarea reclamantei, înregistrate sub nr. x din 18 iulie 2014, cu privire la sancționarea contravențională a S.C. B. S.A., din prisma dispozițiilor art. 90 alin. (1) lit. d) rap. la art. 41 alin. (1), respectiv art. 90 alin. (1) lit. g) rap. la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2002, precum și ale art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 rap. la art. 30, 40 și 49 din Decizia C.N.A. nr. 220/2011.

A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 782 din 19 martie 2015 și a încheierii din 8 ianuarie 2015 a formulat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, iar împotriva sentinței nr. 782 din 19 martie 2015 a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNA are ca obiect încheierea din 8.01.2015 prin care s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de recurentul CNA și sentința recurată din 19.03.2015 prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei-intimate.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurentul-pârât CNA pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, existența unei motivări contradictorii și aplicarea greșita a normelor de drept material, motivele de recurs fiind invocate atât în ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015 cât și împotriva sentinței civile din 19.03.2015.

Recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015.

Recurentul-pârât critică soluția dispusă prin încheierea recurată prin care instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de autoritate în raport de răspunsul comunicat intimatei-reclamante prin adresa nr. x/RF din 18.09.2014.

Recurentul-pârât susține că prima instanță în mod nelegal a calificat adresa contestată, prin care a fost analizată solicitarea reclamantei de acordare a dreptului de replică de către intimatul - fost B., ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a cauzei în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului-pârât CNA această adresă nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii privind acordarea dreptului la replică în condițiile în care solicitarea privind acordarea dreptului la replică a fost respinsă ca urmare a neîntrunirii numărului legal de voturi pentru a se soluționa cererea reclamantului în mod favorabil.

Recurentul-pârât CNA arată că adresa contestată nu reprezintă un act administrativ tipic în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar motivarea primei instanței privind calificarea adresei ca fiind un act administrativ asimilat este motivată contradictoriu fiind nelegală și dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

În opinia reclamantului-intimat prin obligarea postului B. să acorde dreptul la replică reclamantului-intimat instanța de fond, ca instanță de contencios administrativ a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Se solicită admiterea recursului în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 782 din 19 martie 2015 se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ. recurentul-pârât arată că soluția de admitere în parte a acțiunii este motivată contradictoriu în ceea ce privește stabilirea naturii juridice a adresei nr. x/RF din 18.09.2014. Se arată că în mod greșit s-a apreciat că adresa contestată deși nu a îmbrăcat forma unei decizii formale de respingere a fost analizată ca fiind un refuz expres și nejustificat de soluționare a cererii de acordare a dreptului la replică, în condițiile în care prin adresa contestată i s-a comunicat reclamantului faptul că solicitarea de acordare a dreptului la replică de către postul B. nu a întrunit numărul legal de voturi pentru a fi aprobată în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului.

În ceea ce privește la constatările primei instanțe având ca obiect pretinsul refuz nejustificat de soluționare a sesizării privind obligarea postului de televiziune B. să acorde dreptul la replică se susține că hotărârea recurată este nelegală deoarece norma invocată respectiv art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului nu este aplicabilă iar condiția prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. c) din același act normativ nu este îndeplinită.

Aceasta deoarece textul replicii transmis de intimata-reclamantă postului de televiziune a conținut elemente străine de conținutul raportului, textul trebuind să se refere numai la faptele neadevărate și faptul că acesta era prea lung, textul replicii depășind necesarul dreptului la replică condiție reglementată la art. 55 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 8.01.2015 și a sentinței pronunțate și respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A.

Motivele de recurs au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se depășirea atribuțiilor puterii judecătorești existența unei motivări contradictorii care nu sprijină sentința recurată și aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material care reglementează acordarea dreptului la replică.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. nu arată în concret aspectele de fapt care au justificat concluzia existenței acestui motiv de casare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-pârâtă invocă faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate, în condițiile în care nu erau îndeplinite pe fond condițiile acordării dreptului la replică, respectiv dispozițiile art. 57 alin. (4) din Codul audiovizualului.

Aceasta deoarece arată recurenta acesta ca post nu avea dreptul de a cenzura textul reprezentând dreptul la replică . Acesta putea fi difuzat în integralitate sau refuzat la difuzare ca necorespunzând dispozițiilor legii.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă aplicarea greșită a legii în sensul că acțiunea admisă a primit o altă obligației cea solicitată de către reclamant prin acțiune fiind încălcate dispozițiile art. 397 alin. (1) teza II C. proc. civ., instanța acordând prin dispozitiv altceva decât s-a solicitat de reclamanta-intimată prin acțiune.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate respingerea acțiunii ca neîntemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cauzei în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de S.C. B. S.A. în principal ca tardiv formulat, solicitând în solidar respingerea recursului ca nefondat. Aceleași concluzii pe fond au fost depuse cu privire la recursul declarat de recurentul pârât CNA.

Recursurile au fost admise în principiu conform încheierii din 21 noiembrie 2017 fiind apreciat ca fiind în termen formulat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că ambele hotărârii contestate - încheierea din 8.01.2015 și sentința civilă nr. 782 din 19 martie 2015 sunt legale, recursurile fiind nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva încheierii din 8.01.2015. Prin această încheiere interlocutorie, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentul-pârât CNA cu privire la adresa nr. x/RF din 18.09.2014 asimilată de prima instanță unui act administrativ conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. Prima instanță motivat și fără depășirea atribuțiilor puterii judecătorești a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a analizat adresa contestată ca fiind un act administrativ asimilat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în sensul că poate analizat pretinsul refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.A. acordarea dreptului la replică.

Prin adresa contestată din 18.09.2014, contrar celor susținute de recurentul-pârât CNA, această autoritate prin răspunsul comunicat a respins cererea reclamantei de acordare a dreptului la replică motivând printre alte argumente că " pe durata emisiunii nu s-a făcut niciun moment referire directă la Fundația A. sau la vechea denumire a acesteia Fundația N. Față de această soluție administrativă, care nu reprezintă un simplu răspuns la o petiție formulată în baza Legii nr. 544/2011, prima instanță a aplicat corect normele legale și a respins excepția inadmisibilității acțiunii, acțiunea reclamantei fiind admisibilă urmând a fi analizată pe fond existența sau nu a condițiilor unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului.

Aceasta nu reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece instanța nu a soluționat în direct o cerere aflată în competența CNA ci a analizat dacă actul asimilat emis de CNA reprezintă, în sensul Legii nr. 554/2004, un exces de putere, prin exercitarea dreptului de apreciere, privind neacordarea dreptului la replică, prin încălcarea condițiilor legale care reglementau acest drept.

Iar instanța a respins excepția inadmisibilității având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a analizat dacă în cauză există sau nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursurile declarate de recurenții-pârâți CNA și S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 782 din 19 martie 2015 sunt nefondate pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri având în vedere motivele comune de recurs invocate de părțile pârâte.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ. sunt nefondate, soluția de admitere în parte a acțiunii fiind motivată corect în fapt și în drept cu respectarera dispozițiilor art. 425 C. proc. civ.

În cauză nu a fost identificată de Curte o motivare contradictorie sau o lipsă a motivării pe susținerile recurentei S.C. B. S.A. neputându-se reține că prin soluția de admitere în parte a acțiunii și de acordare a dreptului la replică instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Prima instanță a analizatt corect și logic sesizarea reclamantei către CNA care a avut ca obiect atât recunoașterea dreptului la o replică cât și solicitarea de sancționare contravențională a postului B. S.A.

Prima instanță a analizat ambele solicitări și a admis numai prima solicitare constatând că în mod nejustificat s-a reefuzat acordarea dreptului.

Cu privire la cea de-a doua solicitare privind sancționarea contravențională prima instanță a respins-o cu respectarea atribuțiilor puterii judecătorești ținând cont că această solicitare nu a primit-o primă rezolvare administrativă, iar instanța nu putea exercita controlul de legalitate specific.

Aceasta deoarece nu exista un act administrativ tipic sau asimilat care urma să fie analizat de către instanța de contencios administrativ. În mod corect prima instanță a obligat CNA să analizeze cererea reclamantei cu privire la sancționarea contravențională a S.C. B. S.A.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. este nefondat, soluția de admitere în parte a acțiunii fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului și art. 55 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.

Prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului obligând recurentul-pârât CNA să soluționeze cererea reclamantei din 18.07.2014 cu privire la sancționarea contravențională a S.C. B. S.A. Această cerere nu a fost soluționată administrativ instanța lăsând libertatea de apreciere a CNA-ului cu privire la această solicitare, nefiind de competența sa să aprecieze dacă se impune sancționarea postului sau nu.

Pe situația de fapt a neacordării dreptului la replică și aprecierea existenței sau nu a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, Curtea apreciază că în mod corect instanța a constatat că reclamanta era îndreptățită la acordarea dreptului la replică și că refuzul CNA de constatare a acestui drept refuz comunicat prin adresa contestată este nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) și i) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect nu s-a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 55 lit. c) din Codul audiovizualului deoarece nu s-a probat că dreptul la replică a fost refuzat că textul replicii ar fi fost prea lung 353 pagini incluzând anexe în condițiile în care nu s-a probat împrejurarea că s-ar fi solicitat reclamantei scurtarea textului și că aceasta nu ar fi acceptat.

În mod corect Curtea a analizat caracterul pretins nelegal relevant prin acțiune și a constatat caracterul nejustificat al refuzului de acordare a dreptului la replică în raport de faptele reclamate respingând motivat apărările formulate de recurenta B. S.A.

Prima instanță a analizat posibilitățile radiodifuzorului de a refuza dreptul la replica prin raportare la art. 55 din Decizia nr. 220/2011 și la situația concreta a spetei, concluzionând in mod corect ca dispozițiile acestui articol nu sunt aplicabile in condițiile in care: B. nu a probat că a respectat principiul audiatur et alterapars, B. nu a solicitat scurtarea textului replicii, iar instanța a admis acțiunea doar cu privire la fapte și nu și la judecați de valoare. Astfel, B. nu a putut invoca cu succes in apărarea sa dispozițiile art. 55 din decizia nr. 220/2011.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legal emise încheierea din 8.01.2015 și sentința civilă nr. 782 din 19 martie 2015 pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 782 din 19 martie 2015 și a încheierii din 8 ianuarie 2015 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 782 din 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2017.