ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2113/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al Audiovizualului și S.C. "B." S.A., anularea adresei x/26.02.2014 emisă de CNA și obligarea acestui pârât să recunoască dreptul său la replică față de postul C. în legătură cu solicitarea nr. x/5.12.2013.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 581 din 4 martie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația "C.", în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al Audiovizualului și S.C. "B." S.A., prin administrator special D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 581 din 4 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Fundația "C.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Susține recurenta că instanța de fond a ajuns la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, prin aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței și interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.

În acest sens se afirmă de către recurentă că instanța de fond nu a luat în considerare argumentul reclamantei privind eroarea existentă în titulatura fundației, în realitate, persoana care a acționat fiind Fundația "C." și nu Fundația "O speranță în plus".

Mai arată că pentru dezlegarea speței este lipsită de relevanță eroarea cu privire la denumirea fundației reclamante, astfel cum a menționat și în precizările depuse în fața instanței de fond la data de 25.02.2015, iar C.N.A., conform întâmpinării formulate în cauză, nu a contestat niciun moment identitatea dintre persoana reclamantei și persoana care a formulat plângerea soluționată de aceasta autoritate.

De asemenea, mai susține recurenta-reclamantă că nu există documente de înregistrare a Fundației "O speranță în plus", motiv pentru care, în mod obiectiv, nu s-a putut da curs solicitării instanței de fond făcută în acest sens, singurele acte care atestă legala constituire și funcționare a A. fiind depuse la dosarul cauzei.

Mai susține recurenta-reclamantă că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită și din perspectiva probatoriului administrat în cauză, respectiv corespondența purtată de fundație prin reprezentantul convențional cu autoritatea pârâtă și prin care s-a dovedit că procedura efectuată în fața C.N.A. a avut ca titulară aceeași persoană cu cea care a introdus prezenta acțiune.

În sprijinul acestei afirmații stă și faptul că asistența juridică a fundației a fost asigurată de același reprezentant convențional atât în faza procedurii administrative, cât și în fața instanței de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al Audiovizualului și S.C. "B." S.A., anularea adresei x/26.02.2014 emisă de CNA și obligarea acestui pârât să recunoască dreptul său la replică față de postul C. în legătură cu solicitarea nr. x/5.12.2013.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 581 din 4 martie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația "C.", în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național al Audiovizualului și S.C. "B." S.A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Criticile circumscrise motivului de casare invocat vizează reținerea eronată a situației de fapt și ignorarea probatoriului administrat în cauză, ceea ce a condus la aplicarea greșită a legii și la pronunțarea unei soluții netemeinice în sensul constatării lipsei calității procesuale active a fundației reclamante.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute și de prima instanță, că înscrisurile depuse la dosar de către părțile litigante indică o neconcordanță între persoana juridică titulară a cererii adresate Consiliului Național al Audiovizualului înregistrată sub nr. x/2013 și reiterată la data de 20.02.2014 și persoana juridică inițiatoare a prezentului demers judiciar.

Acest aspect a fost invocat de către pârâta S.C. "B." S.A. prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, iar instanța de judecată, în baza rolului activ, a solicitat reclamantei să depună la dosar actele de înființare și de dobândire a personalității juridice ale fundației pentru a face dovada calității procesuale active.

Față de această obligație procesuală, contrar celor afirmate de recurentă prin motivele de recurs, reclamanta nu a înțeles să depună la dosar înscrisurile doveditoare solicitate în mod expres de instanța judecătorească prin încheierea de ședință de la 14 ianuarie 2015, astfel că acestea nu se regăsesc printre actele dosarului.

Limitându-se la a formula precizări în sensul că există o eroare materială strecurată în denumirea reclamantei, fără a aduce nicio probă în susținerea acestei afirmații, reclamanta a dat dovadă de lipsă de diligență în dovedirea calității procesuale active, în condițiile în care a beneficiat și de reprezentare juridică pe parcursul judecării cauzei.

În acest context, criticile aduse sentinței instanței de fond în sensul că aceasta nu a luat în considerare existența unei erori în titulatura fundației reclamante nu pot fi primite, în condițiile în care nici măcar în susținerea căii de atac nu au fost depuse înscrisurile privind înființarea și înregistrarea legală a persoanei juridice, singurele acte care aveau forță juridică și probantă în dovedirea calității procesuale active, respectiv a identității între titularul dreptului pretins a fi fost încălcat și titularul acțiunii în contencios administrativ.

Afirmațiile recurentei-reclamante care fac trimitere la anumite aspecte reprezentate de corespondența purtată între fundație și CNA și la faptul că a existat același reprezentant convențional nu au puterea să conducă la ideea unor dovezi indirecte, bazate pe eventuale prezumții pe care instanța judecătorească ar fi putut să se bazeze pentru a respinge excepția lipsei calității procesuale active.

În concluzie, prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească apărată de orice îndoială de legalitate și temeinicie, motivul de casare invocat cu toate criticile subsumate acestuia fiind nefondat.

În consecință, reținându-se că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Fundația "C." împotriva sentinței civile nr. 581 din 04 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 iunie 2017.