Decizia nr. 5114/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 1013/2016 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea efectelor deciziei nr. 328/18.06.2015, emise de către pârât.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1013 din 24 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., reprezentată legal de administrator special B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 1013 din 24 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința anulării deciziei contestate și exonerarea sa de la plata amenzii. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă reiterând motivele din cerere de chemare în judecată a apreciat că s-a reținut în mod greșit că prin conduita sa a încălcat prevederile art. 40 alin. (1) și (2) din Decizia CNA nr. 220/2011 și astfel s-a reținut că decizia nr. 328/18.06.2015 este legală. În drept a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat respingerea recursului ca nul întrucât nu se aduc critici sentinței recurate, iar pe fond să se respingă ca nefondat și să se mențină sentința ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 octombrie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), apreciază că nu este întemeiată și o va respinge. Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., considerente pentru care excepția nulității recursului nu este întemeiată, instanța urmând a analiza cererea de recurs din perspectiva motivelor de casare reținute mai sus. Examinând fondul recursului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: II.1. Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă constată că acesta este neîntemeiat. În fapt, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta nu face referiri explicite pentru susținerea acestui motiv de casare, însă Înalta Curte, prin invocarea acestui text legal se vede obligată să efectueze un control al sentinței recurate din perspectiva acestuia. Astfel analizând sentința recurată apreciază că aceasta respectă întru totul prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, conform căruia instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinței recurate, prima instanță pronunțând o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie. II.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, criticile reclamantei apar ca nefondate, instanța de fond statuând corect asupra normelor de drept aplicabile, raportat la situația de fapt dedusă judecății. Înalta Curte în analiza temeiului de drept care a stat la baza sancțiunii aplicate reclamantei reține următoarele aspecte relevante: Prin decizia nr. 328/18.06.2015, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat radiodifuzorul S.C. A. S.A. cu amendă în cuantum de 7000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) și (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu prevederile art. 40 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual: "(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt. (2) Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile. (…)." În speță, în raport de actele probatorii, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt care a condus la sancționarea contravențională a reclamantei S.C. A. S.A. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că din raportul de monitorizare din data de 01.04.2015, în cadrul emisiunii "C.", difuzată în data de 14.03.2015, de la ora 21:00, unul dintre invitați a acuzat, în mod indirect o persoană, că a fost informator al Securității. Iar din raportul de monitorizare din data de 15.06.2015, în cadrul emisiunii "Newsroom" difuzată în data de 05.06.2015, de la ora 16:00, un realizator de emisiuni la același post de televiziune a adus acuzații unei persoane privind fapte ilegale. În cele două situații s-a confirmat că moderatorul programelor nu a solicitat interlocutorilor să își probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice probele care le susțin, în raport de această conduită se confirmă și încălcarea principiului audiatur et altera pars. În aceste condiții, în temeiul art. 91 din Legea nr. 504/2002, conform căruia: "(1) Constituie contravenție nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 391 și art. 48, precum și ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. (3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 RON la 100.000 RON." recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 7.000 RON. În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.