ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25 ianuarie 2017, sub nr. x/314/2017 petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR București, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună modificarea procesului-verbal de contravenție nr. x, încheiat la data de 19.07.2016, în sensul înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, să se dispună restituirea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 RON achitată prin virament bancar, fără cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin sentința civilă nr. 2913 din data de 23 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2017, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x, încheiat la data de 19.07.2016 de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR București în favoarea Judecătoriei Roman.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, aceasta având caracter imperativ și reglementând o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga.

S-a mai reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., coroborată cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., reiese că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri, competența teritorială este exclusivă.

Din cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reținut că locul în care a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina petentei este în localitatea Roman, jud. Neamț, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Roman, potrivit H.G. nr. 337 din 09.07.1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, motiv pentru care a fost declinată competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Roman, jud. Neamț.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Roman

Prin sentința civilă nr. 2152 din data 28.09.2017, pronunțată de Judecătoria Roman în dosar nr. x/2017, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Suceava competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata I.S.C.T.R. București, astfel că a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că față de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și cum în speță, fapta constă în nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier a obligației de a descărca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 zile, datele din cartelele tahografice ale conducătorilor auto, iar datele din tahografele digitale ale vehiculelor pe care le utilizează, cel mai târziu la fiecare 90 de zile.

Prin urmare, s-a reținut că subiectul calificat al contravenției este societatea în cauză, operatorul de transport, iar fapta constă într-o omisiune, respectiv o inacțiune, iar nu într-un act comisiv, într-o acțiune. Or, faptele săvârșite prin omisiune se consumă în momentul în care obligația trebuia a fi executată, dar nu a fost îndeplinită, respectiv în locul în care societatea, subiect activ, își are sediul, iar inacțiunea, ca element material al contravenției, se săvârșește în locul în care ar fi trebuit să se realizeze acțiunea, conduita la care prevederea legală obligă. Totodată, s-a reținut că nici măcar vehiculul nu era înmatriculat în Roman.

În acest sens, a constatat că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită la o dată cert anterioară efectuării controlului, adică la expirarea termenului-limită de la care devine obligatorie descărcarea și stocarea datelor la sediu, termen care se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte. Așadar, "locul săvârșirii" îl constituie locul unde s-a realizat latura obiectivă, respectiv omisiunea de a descărca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 zile, datele din cartelele tahografice ale conducătorilor auto, locul fiind localitatea în care societatea își are sediul.

Astfel, având în vedere diferența dintre locul săvârșirii faptei și locul constatării faptei, precum și faptul că locul săvârșirii faptei omisive este sediul operatorului de transport rutier, s-a reținut că în speță, competența teritorială trebuie a fi stabilită în funcție de sediul petentului, care se află în localitatea sat Dărmănești com. Dărmănești jud. Suceava, localitate care nu este în circumscripția Judecătoriei Suceava.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că S.C. A. S.R.L. a învestit instanța cu o acțiune ce are ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x, încheiat la data de 19.07.2016 de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR, solicitând instanței modificarea procesului-verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, respectiv să se dispună restituirea amenzii contravenționale achitate, în cuantum de 2.000 RON.

În fapt, s-a reținut că, la data de 15.07.2016, ora 00:59, pe DN 2 km 330, în localitatea Roman jud. Neamț, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare x și semiremorcă cu nr. de înmatriculare y, utilizat de către S.C. A. S.R.L., ocazie cu care s-a constatat că operatorii de transport rutier nu au descărcat și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 zile, datele din cartelele tahografice ale conducătorilor auto.

Prin procesul-verbal nr. x emis la data de 19.07.2016 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 4.000 de RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. j)j) din O.G. nr. 37/2007.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În speță, se constată că societatea a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 37/2007, potrivit cărora constituie contravenție nedescărcarea sau nestocarea la sediu a datelor din cartelele tahografice și din tahografele digitale, conform prevederilor art. 6 alin. (3), în conformitate cu care întreprinderile/operatorii de transport rutier au obligația de a descărca și stoca la sediu, cel mai târziu la fiecare 28 zile, datele din cartelele tahografice ale conducătorilor auto, iar datele din tahografele digitale ale vehiculelor pe care le utilizează, cel mai târziu la fiecare 90 de zile.

Astfel, se constată di n interpretarea coroborată a textelor de lege evocate mai sus, că locul săvârșirii contravenției coincide cu sediul întreprinderii/operatorilor de transport rutier cărora le incumbă obligația stabilită la art. 8 alin. (2) lit. j) coroborat cu art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 37/2007.

Din copia certificatului de înregistrare a societății petente, depusă la fila 9 din dosarul Judecătoriei Suceava, reiese că sediul acesteia se află în localitatea sat Dărmănești nr. 463, com. Dărmănești, jud. Suceava, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Suceava, în raport de care se impune a se stabili competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speță, raportat la circumstanțele cauzei și față de prevederile legale menționate, care instituie o normă de competență teritorială absolută, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține Judecătoriei Suceava în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR, în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR, în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2017.