ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de 119088/G./ii din 07.11.2011 întocmit de către pârâtă și Ministerul de Justiție.
Prin sentința nr. 211 din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x din 07.11.2011 întocmit de pârâta A.N.I.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
Prin Decizia nr. 947 din 14 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 211 din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.
Prin cererea formulată la data de 19 aprilie 2017 A. a solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin prisma prevederilor legale aplicabile în speță, a capetelor de cerere formulate în recurs, a dispozitivului sentinței instanței de fond, Decizia nr. 947 din 14 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus admiterea recursului ANI și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate, justifică solicitarea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Consideră revizuentul că, reanalizând faptele în cadrul revizuirii, se impune și analiza incidenței/neincidenței Deciziei CCR nr. 81 din 27 februarie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 14 martie 2013.
Se menționează că atât timp cât predictibilitatea legislației în materia conflictului de interese nu este asigurată și garantată, legea nefiind clară, nici sancțiunea nu poate fi aplicată, întrucât conduita celui față de care se aplică nu poate fi raportată la texte legale neclare.
Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire
În condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte:
- hotărârea atacată este cel puțin definitivă, - prin hotărâre s-a cercetat fondul cauzei, - criticile formulate se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată în cauza de față privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 947 din 14.03.2017, decizie irevocabilă, prin această din urmă decizie s-a cercetat fondul cauzei, s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată conform dispozitivului acesteia.
În ceea ce privește criticile formulate, acestea se pot încadra în prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. urmând ca analizând pe fond fiecare motiv invocat să se dezlege dacă cererea de revizuire este fondată.
Prin urmare, se va respinge excepția inadmisibilității.
Cererea de revizuire este întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - "dacă instanța s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.
Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.
Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În soluționarea recursului, instanța a avut în vedere cererea formulată de către ANI, de a reanaliza modul de aplicare și de interpretare a normelor legale incidente, adică lucru cerut, prin care s-a fixat cadrul litigiului, au fost determinate limitele acestuia și s-a stabilit obiectul pricinii.
Aspectele învederate de către revizuent în cererea sa nu pot fi încadrate în motivul de revizuire indicat, neputând fi vorba despre faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.
Faptul că sentința Curții de Apel Târgu Mureș a fost casată, dându-se câștig de cauză Agenției Naționale de Integritate nu reprezintă o expresie a faptului că instanța a dat mai mult decât s-a cerut prin pronunțarea deciziei din recurs.
Susținerea revizuientului cu privire la acest aspect este și nefondată, întrucât nu se poate solicita revizuirea unei decizii definitive pronunțate cu privire la acțiunea formulată de către reclamant în care completul a folosit sintagma "respinge acțiunea", și nu "respinge contestația", cu motivarea faptului că există o legislație expresă în care se prevede faptul că rapoartele de evaluare ale ANI sunt supuse controlului judecătoresc prin contestarea lor în instanță, având în vedere faptul că același act normativ menționează că aceste contestații urmează regulile contenciosului administrativ, pe de o parte, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că și contestația împotriva unui raport de evaluare ANI este cu certitudine o acțiune litigioasă, la care s-a făcut referire și în Decizia din recurs.
Netemeinicia prezentei cereri de revizuire este susținută și de faptul că, prin formularea sa, autorul dorește o rejudecare a situației de fapt, reiterând aspecte care țin de modul de aplicare a cadrului legal care reglementează situația de conflict de interese în cazul parlamentarilor, considerând în continuae faptul că nu îi sunt aplicabile textele legale reținute de instanța de recurs.
Prin invocarea reținerii greșite de către instanța de recurs a unei decizii constituționale, nu se poate considera în sensul în care completul a avut în vedere norme inaplicabile situației, cu atât mai mult că s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Pe de altă parte, invocarea deciziei constituționale s-a făcut cu titlu exemplificativ, de susținere a considerentelor instanței, și nu în sensul în care recursul a fost soluționat strict în considerarea acestei decizii.
Prin urmare, toate aspectele invocate de revizuent în prezenta cerere au fost anterior supuse analizei instanței de recurs.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 947 din 14 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.