ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2481/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2016, reclamanții A., B., C., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", au solicitat instanței obligarea pârâtului Orașul Băile Olănești prin Primar să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013 - 2015 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 7269 din 15 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei, reținându-se că reclamanții au domiciliile în județul Vâlcea, orașul Băile Olănești și sunt salariați ai Orașului Băile Olănești din județul Vâlcea, ce are calitatea de pârât în prezenta cauză, astfel că este competent în soluționarea litigiului Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ.

Prin Sentința nr. 670 din 21 aprilie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul de competență între Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, și Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la ÎCCJ, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Vâlcea a reținut, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ și Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX are calitatea de reclamant în numele membrilor de sindicat, are sediul în mun. București și, potrivit textului de lege anterior menționat, poate să aleagă instanța de la domiciliul/sediul său ori instanța de la domiciliul/sediul pârâtului, astfel că instanța nu putea să invoce, din oficiu, această excepție a necompetenței teritoriale, fiind vorba de o competență de ordine privată, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 116 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în numele membrilor de sindicat - funcționari publici cu statut special din cadrul Poliției Locale a Orașului Băile Olănești - a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul București, cu o acțiune având ca obiect acordarea drepturilor bănești menționate la pct. I.1 al prezentei hotărâri.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în numele membrilor de sindicat A., B., C., cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunțată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce privește calitatea procesuală a sindicatelor, și în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entități având același izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamanților, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Municipiul București, Str. Mendeleev nr. 36 - 38, Sector 1, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și pârâtul Orașul Băile Olănești prin Primar, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM