ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 octombrie 2014, sub nr. 748/39/2014, reclamanta Fundația Caritatea a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca în urma anulării Deciziei nr. 3025 din 13 august 2014 emisă de pârâtă să se constate calitatea reclamantei, de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilul din municipiul Botoșani, județul Botoșani, fostă proprietatea comunitară evreiască preluată abuziv de către Statul Român și să se dispună restituirea în natură a imobilului anterior amintit. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 RON, astfel cu a fost estimată provizoriu, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea Deciziei nr. 3025/2014.

Curtea de Apel Suceava, prin Sentința nr. 34 din 9 februarie 2015 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Fundația Caritatea București, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Fundația Caritatea a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și, trimiterea cauzei la aceeași instanță sau, în subsidiar, rejudecând cauza, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra anulării actului administrativ contestat poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, se constată că sentința de fond a fost comunicată reclamantei la data de 16 martie 2015 (conform dovezii de înmânare aflate la fila 344 dosar de fond), iar recursul a fost înaintat instanței de fond la data de 3 aprilie 2015 (după cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul prin care a fost comunicat recursul, aflat la fila 19 dosar de recurs).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În speță, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Fundația Caritatea București împotriva Sentinței nr. 34 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2017.

Procesat de GGC MM