ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba, a solicitat instanței să dispună următoarele:
- anularea "Notificării solicitantului privind contestația depusă" - Măsura 312, sesiunea septembrie 2012 - înregistrată sub nr. y din 25 februarie 2014, emisă de pârâtul Oficiul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba;
- anularea "Notificării cererilor de finanțare eligibile" înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013 emise de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;
- anularea poziției 967 din Raportul de evaluare din data de 8 noiembrie 2013 prin care în urma evaluării Cererii de finanțare nr. x, Proiectul reclamantei cu titlul "Fabrică de Tâmplărie ECO-PVC" a fost declarat neeligibil;
- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să procedeze la o nouă evaluare a Cererii de finanțare nr. x;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 116 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba, apreciind, în esență, că actele contestate sunt legale.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Ghidului Solicitantului, Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 octombrie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Comisiei Uniunii Europene, art. 8 pct. 10 din Anexa la Ordinul MADR nr. 351/2009.
Instanța de fond avea obligația să stabilească în mod obiectiv împrejurarea de fapt, să administreze probe urmând ca în raport de situația de fapt să se pronunțe în mod corespunzător.
Deși reclamanta a arătat că în cuprinsul Notificărilor nr. x din 15 noiembrie 2013 și y din 25 februarie 2014 nu au fost menționat motivele de fapt și drept pentru care contestația a fost respinsă, instanța de fond prin hotărârea atacată nu a făcut nicio referire la acest aspect.
Cu privire la elementele apreciate de instanță ca fiind comune cu proiectul propus de S.C. B. S.R.L., din simpla analiză a celor două proiecte rezultă fără echivoc că acestea sunt autonome funcțional iar finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR poate fi atinsă.
Reclamanta și S.C. B. S.R.L. nu se încadrează în prevederile art. 44 din Legea nr. 346/14 iulie 2004 și nu pot fi considerate întreprinderi legate și nici măcar partenere.
Alimentarea cu energie electrică pentru proiectul reclamantei se realizează exclusiv prin instalații proprii, racordate la rețeaua publică, neavând traseu sau părți comune cu un alt proiect, iar la deservirea instalațiilor termice ale celor două proiecte avute în vedere, există o eroare de formă a elaboratorului studiului de fezabilitate.
Astfel, deși la S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L. sunt prevăzute în studiul de fezabilitate panouri solare și aeroterme, iar la S.C. A. S.R.L. sunt prevăzute panouri solare și o centrală termică în descrierile din studiul de fezabilitate din ambele proiecte se face referire numai la centrala termică din cauza faptului că studiile de fezabilitate pentru ambele proiecte au fost întocmite de același elaborator care a preluat în mod greșit aceeași descriere în ambele proiecte.
Eroarea de formă este des întâlnită în proiecte și documente și nu reprezintă o condiție de eligibilitate, putând fi înlăturată prin informații suplimentare.
Caracteristicile principale ale obiectivelor investiționale nu sunt similare, echipamentele, utilajele și clădirile sunt complet diferite iar faptul că cele două clădiri nu sunt similare se poate observa și din planșele foto.
Instalațiile de paratrăsnet ale societăților sunt identice din punct de vedere tehnic, dar sunt distincte, fiecare societate având propria instalație de paratrăsnet.
Instanța de fond trebuia să se raporteze la regulile aplicabile proiectului, valabile la data depunerii acestuia și anume art. 1 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului Uniunii Europene.
Din documentația aferentă cererii de finanțare a reclamantei, nu se poate concluziona că au fost create condiții artificiale pentru a beneficia de sprijin financiar nerambursabil.
Procedurile de evaluare și selecție ale proiectelor depuse pentru obținerea finanțării se desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor publicate în Ghidul Solicitantului de la data depunerii Proiectului, care constituie baza legală în obținerea finanțării.
Verificarea cererii de finanțare a fost făcută prin raportare la procedura specificată în Ghidul Solicitantului modificat la data de 26 martie 2013, modificări care nu sunt aplicabile Proiectului reclamantei, la analiza cererii de finanțare urmând a se raporta la procedura și regulile aplicabile evaluării Proiectului de la data depunerii acesteia.
Ca urmare, atât decizia rezultă ca urmare a alicării procedurii de selecție prin care Proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil, cât și decizia de respingere a contestației sunt neîntemeiate, cererea de acordare a finanțării nefiind analizată în raport de prevederile stabilite pentru Măsura 312.
La capitolul 2 din Ghidul Solicitantului, se precizează cine poate beneficia de fondurile nerambursabile, menționându-se beneficiari eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 312, categoriile de beneficiari pentru care finanțarea unui proiect din cadrul Măsurii 312 derulată prin PNDR este restricționată iar la pct. 2.2 din Ghidul Solicitantului, sunt prevăzute Condițiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului.
Reclamanta nu se regăsește printre categoriile de beneficiari pentru care finanțarea este restricționată, aceasta îndeplinind condițiile prevăzute la pct. 2.2 din Ghidul Solicitantului.
În susținerea recursului, recurenta a depus la doar practică judicioasă, respectiv Sentința civilă nr. 77/2017 a Curții de Apel Cluj vizând situația S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a depus întâmpinare, prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală iar actele contestate au fost elaborate cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la motivul de recurs vizând inexistența elementelor comune între cele două proiecte intimata arată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și drept, reclamanta cât și ceilalți doi solicitanți au fracționat un proiect cu scopul creării în mod artificial a condițiilor necesare îndeplinirii condițiilor de eligibilitate specificate de Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312. Faptul că solicitanții au sediul social la aceeași adresă, că implementarea investiției se propune a fi realizată pe două loturi cadastrale aflate în imediata vecinătate și că acționarii/administratorii celor trei firme sunt membrii ai aceleiași familii, sunt elemente sustenabile pentru a concluziona că s-a procedat la crearea în mod artificial a condițiilor pentru accesarea sprijinului acordat în cadrul Măsurii 312.
Din probatoriul administrat rezultă că există similitudine și elemente comun între societăți, existând premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312 iar practica de divizare a unui proiect complex este interzisă prin dispoziții legale, respectiv art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008.
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a acționat în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene iar pe de altă parte, reclamanta nu a probat faptul că îndeplinește toate criteriile de eligibilitate pentru a obține punctajul ce îi permitea depunerea unui proiect eligibil și selectabil.
Procedura de filtru a recursului
În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a întâmpinării, prin raportare la dispozițiile legale incidente, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților.
Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2017, instanța a admis în principiu recursul formulat și a dispus citarea părților în ședință publică, conform dispozițiilor art. 493(7) C. proc. civ.
Hotărârea instanței de recurs
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările invocate prin raportare la dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a solicitat prin cererea de finanțare cu titlu "Fabrica de tâmplărie Eco PVC" înregistrată cu nr. x, sprijin în finanțarea proiectului, finanțare obținută prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operațional Regional 2007 - 2013, Axa III - "Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale", Măsura 312.
Prin Notificarea înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013, s-a comunicat reclamantei că Proiectul este neeligibil, neîndeplinind criteriile de eligibilitate întrucât au fost create condiții artificiale pentru a beneficia de sprijinul financiar nerambursabil iar împotriva notificării menționate s-a formulat contestație ce a fost respinsă prin Notificarea nr. y din 25 februarie 2014.
Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ să verifice legalitatea celor două acte, respectiv Notificarea înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013 și Notificarea nr. y din 25 februarie 2014, acțiunea reclamantei fiind respinsă de instanța de fond.
Înalta Curte, având în vedere situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, raportat la dispozițiile legale incidente, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, considerentele expuse de instanța de fond fiind împărtășite de instanța de recurs.
Fără a relua situația de fapt expusă pe larg de prima instanță, se constată că proiectul propus de recurentă a fost declarat neeligibil, având în vedere că a fost constatată crearea unor condiții artificiale de către solicitant, pentru a beneficia de sprijin financiar nerambursabil.
O primă critică expusă de recurentă în recursul formulat, vizează obligativitatea instanței de fond de a stabili împrejurările de fapt necesare și administrarea probelor concludente.
Este de observat că instanța de fond cu respectarea dispozițiilor art. 22 (2) C. proc. civ. a stabilit pe deplin situația de fapt iar hotărârea pronunțată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 425 (2) C. proc. civ., considerente care sprijină soluția pronunțată, motivele de fapt și drept avute în vedere, fiind expuse pe larg de instanță, în raport de probatoriul administrat.
În condițiile în care instanța de fond a analizat pe larg condițiile de eligibilitate, arătând totodată conținutul celor două notificări contestate și dispozițiile legale incidente avute în vedere nu se poate reține critica recurentei în sensul că instanța de fond nu a făcut nicio referire cu privire la Notificările nr. x/2013 și nr. y/2014.
Doctrina și jurisprudența au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă în susținerea uneia și aceleiași cereri. Atâta timp cât instanța de fond, în considerentele expuse, a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale în cauză, evocând pe larg normele substanțiale incidente, analizând totodată probele administrate prin raportare la criteriile de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului, la dispozițiile comunitare și naționale incidente, nu se poate reține critica vizând neanalizarea motivelor privind nemotivarea actului administrativ.
De altfel, prin Notificarea cererii de finanțare nr. 23256/2013 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat care au fost motivele pentru care proiectul a fost declarat neeligibil.
Împotriva actului administrativ menționat a formulat contestație ce a fost respinsă prin Notificarea înregistrată sub nr. x/2014. Faptul că în Notificarea nr. y/2014 nu au fost reluate motivele avute în vedere pentru care proiectul a fost declarat neeligibil, nu duce la anularea actului administrativ în cauză, recurentul-reclamant nefiind vătămat în drepturile sale, având posibilitatea legală, valorificată de altfel, să solicite instanței de judecată să analizeze legalitatea actelor, legalitate ce a fost analizată pe deplin de prima instanță.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentei cu privire la elementele apreciate de instanță ca fiind comune cu proiectul propus de S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L.
Astfel, este de reținut că aspectele vizând legătura funcțională, geografică, economică și juridică între proiectul propus de S.C. B. S.R.L. și proiectul propus de recurentă a fost analizat în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Cluj în care prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2405 din 23 ianuarie 2017, s-a concluzionat că între cele două entități există legături prin indicatorii externi fizici având un obiect de activitate complementar.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că sistemul pentru instalații termice și sistemul solar de producere a ANC este unic, sistemul pentru instalațiile termice fiind același pentru ambele proiecte, instanța de fond detaliind pe larg considerentele avute în vedere, iar susținerea recurentei cu privire la "eroarea de formă a elaboratorului studiului de fezabilitate" nu poate fi reținută comparând proiectul propus de recurentă și proiectul propus de S.C. B. S.R.L.
Cu privire la critica vizând interpretarea greșită a art. 4 alin. (7) din Regulamentul UE nr. 65/2011 a Comisiei din 27 ianuarie 2011, trebuie reținută Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C 43/12 prin care s-a statuat că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestora necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv".
Instanța de fond a analizat și interpretat corect dispozițiile legale evocate, proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. nefiind autonom, iar obiectivul Măsurii 312, în sensul de a crea și a diversifica serviciul pentru populația rurală de către micro-întreprinderi, nu a fost atins.
Prin Anexa la Ordinul nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis sunt stabilite obiectivele schemei de ajutor de minimis și anume:
Obiectivele generale (a) care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, conform fișei tehnice a măsurii 312;
Obiectivele specifice care vizează crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural;
Obiectivele operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în scopul non agricol;
Instanța de fond a analizat în raport de probatoriul administrat obiectivul general al Măsurii 312, reținând prin considerentele expuse existența elementelor comune din proiectul solicitantului S.C. "A." S.R.L. și proiectul solicitantului de S.C. B. S.R.L., cu atât mai mult cu cât administratorii/acționarii celor două societăți sunt membrii aceleiași familii, întreprinderi legate prin raportare la art. 44 și 45 din Legea nr. 346/2004, proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. nefiind autonome, considerentele expuse fiind apreciate de instanța de recurs ca fiind corecte.
Nici obiectivul specific al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, analizând planurile de situație aferente celor două proiecte, rezultă că amplasamentul celor două proiecte este constituit din două parcele alăturate, ambele suprafețe de teren destinate implementării proiectelor fiind achiziționate de la S.C. C. S.R.L., având asociat unic și administrator pe dna. D..
Recurenta S.C. "A." S.R.L. a fost organizată ca microîntreprinderi care urma să-și desfășoare activitatea în spațiul rural în sectorul non agricol la fel ca solicitantul S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L. dar cele două entități au un obiect de activitate complementar, obiectivul operațional al Măsurii 312, nefiind atins.
Analizând cererea de finanțare nr. x formulată de recurentă pentru realizarea Proiectului "Fabrica de tâmplărie Eco PVC" și cererea de finanțare nr. x formulată de S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L. pentru realizarea Proiectului "Fabrica de glafuri, învelitori din tablă și fier forjat" rezultă că obiectele de activitate ale celor două entități sunt complementare în condițiile în care activitatea recurentei viza producția de tâmplărie PVC, producția de ferestre de dimensiuni standard sau la comandă de PVC, iar obiectul de activitate al S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L. (având ca administrator pe D.) vizează crearea unui flux tehnologic pentru fabricarea glafurilor, ca accesorii pentru tâmplăria din PVC și aluminiu, scopul urmărit de recurentă prin divizarea proiectelor fiind de a eluda dispozițiile legale vizând suma maximă ce se acordă pentru fiecare beneficiar, existând o coordonare deliberată între membrii familiei E., asociat unic al recurentei fiind F..
În cauză sunt aplicabile dispozițiile din Ghidul Solicitantului aferente Măsurii 312, în vigoare la data formulării și analizării cererilor prin raportare la prevederile Regulamentului CE nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea art. 87 și art. 88 din Tratat, a Regulamentului Comisiei CE nr. 1698/2005 și a prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis dar și a dispozițiilor art. 44 și 45 din Legea nr. 346/2004, cu referire la raporturile privind întreprinderile legate, dispoziții interpretate și aplicate corect de prima instanță în raport de situația factuală expusă din care rezultă că între proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. și proiectul propus de S.C. B. S.R.L. există o legătură geografică, funcțională și juridică.
În acord cu practica CJUE cu referire la cauza C-110/13, ținând cont de probatoriul administrat în cauză, se reține că instanța de fond în mod corect a reținut lipsa autonomiei funcționale între cele două proiecte de investiții dar și complementaritatea lor, recurenta urmărind prin fracționarea proiectului eludarea dispozițiilor legale privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă ce putea fi obținută de fiecare beneficiar.
Recurenta a invocat prin motivele de recurs, ca practică judiciară, Sentința civilă nr. 77 din 4 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, dar această sentință a fost modificată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2405/2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, acțiunea reclamantei S.C. Antrepriza de Construcții Eco Civile S.R.L. fiind respinsă, hotărâre relevantă în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496(1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2017.
Procesat de GGC - MM