ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2014, astfel cum a fost ulterior completată, reclamanta S.C. A. S.R.L. (ERS) a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare și Autorizare a Organizațiilor Colective și de evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori (Comisia), Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) și Ministerul Economiei: - anularea Deciziei emise de Comisie în data de 29.10.2013, prin care aceasta a respins cererea ERS de emitere a licenței de operare; - constatarea nelegalității răspunsului MMSC la plângerea prealabilă, comunicat prin Adresa nr. x/MN din 20.12.2013; - obligarea Comisiei să aprobe cererea ERS de emitere a licenței de operare; - obligarea MMSC să emită ERS licența de operare, în temeiul art. 31 din Ordinul comun al Ministrului Mediului și Pădurilor și Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. x/3189/2011; - cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1054 din 14.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal: - a înaintat înscrisul denunțat ca fals - minuta întâlnirii Comisiei din 18.10.2013 - Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, pentru cercetarea falsului, împreună cu o copie a încheierii de ședință din data de 03.03.2015 și a sentinței; - a respins în rest cererea de sesizare a Parchetului, în baza art. 304 C. proc. civ. - a respins cererile având ca obiect anularea Deciziei Comisiei comunicate prin Adresa nr. x din 29 octombrie 2013, obligarea la aprobarea cererii și emiterea licenței de operare, ca neîntemeiate; - a respins cererea de anulare a răspunsului la plângerea prealabilă, comunicat prin adresa din 20 decembrie 2013 a MMSC, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească contestată: În concret, partea a arătat că documentația pe care a prezentat-o, în vederea obținerii licenței de operare, respectă dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 2743/2011, privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective și evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și componența și atribuțiile comisiei de evaluare și autorizare (în continuare, "Procedura"), precum și pe cele din Anexa 4 pct. 1 și 7 din Procedură, privind conținutul planului de operare, pe care organizațiile colective și-l asumă pe perioada licenței.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a arătat următoarele: 4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 02.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 27.10.2017.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă S.C. A." S.R.L. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: - Adresa nr. x din 29 octombrie 2013 prin care intimata-pârâtă Comisia de evaluare și autorizare a organizațiilor colective și de evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice a respins cererea părții de emitere a licenței de operare; - Adresa nr. x din 20 decembrie 2013 prin care Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a respins contestația administrativă formulată împotriva actului administrativ anterior enunțat, apreciind că nu are competența să se pronunțe asupra legalității acestuia. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Instanța de control judiciar nu poarte împărtăși soluția primei instanțe pentru că nu este corespunzător motivată și reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normative aplicabile în speță, ceea ce atrage incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Răspunzând punctual motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține următoarele: 6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Recurenta a invocat caracterul contradictoriu al argumentației primei instanțe pe problema respectării principiului motivării actului administrativ. Înalta Curte apreciază că motivul de casare analizat este fondat. Într-adevăr, curtea de apel "reține ca fiind corecte criticile reclamantei referitoare la conținutul deciziei Comisiei de respingere a cererii, comunicate prin Adresa nr. x/29.10 2013." Cu toate acestea, instanța "apreciază, totuși, că decizia de respingere a cererii de acordare a licenței de operare nu poate fi anulată pentru nemotivare în condițiile în care din corespondența purtată între părți rezultă anumite elemente de drept apreciate de Comisie ca necesitând completări/clarificări, elemente care au fundamentat concluzia autorității că există cerințe legale care nu au fost îndeplinite de solicitantul licenței de operare." Așadar, instanța de primă jurisdicție acreditează ideea că cerința de motivare a fost respectată în speța de față prin valorificarea conținutului corespondenței purtate de părți înainte de adoptarea deciziei administrative de respingere a cererii recurentei. O astfel de interpretare este în mod indubitabil contradictorie, știut fiind faptul că actul administrativ trebuie să cuprindă elementele de fapt și de drept pe care se fundamentează. Mai mult decât atât, art. 4 alin. (8) din Ordinul nr. 2743/3189/2011 - act normativ ce reglementează procedura de emitere a actului administrativ contestat - precizează în mod expres faptul că "respingerea solicitării se motivează și să comunică în scris solicitantului (…)." 6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Prima critică subsumată acestui motiv de recurs se referă la nerespectarea principiului motivării actului administrativ. Pe acest aspect, cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat. Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului. Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției care a emis actul. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat. O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui. În cauza de față, Înalta Curte apreciază că actul dedus judecății, respectiv Adresa nr. x din 29 octombrie 2013 - prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de acordare a licenței de operare în vederea organizării și finanțării în numele producătorilor a colectării deșeurilor de baterii și acumulatori pentru atingerea ratelor minime anuale de colectare și a nivelurilor de eficiență privind reciclarea, conform prevederilor H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare - nu este motivată în mod corespunzător. Astfel, singura argumentație din cuprinsul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual privește faptul că "S.C. A." S.R.L. nu îndeplinește criteriile de autorizare, prevăzute la art. 3 din Anexa Ordinului nr. 2743/3189/2011, privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective și evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și componența și atribuțiile comisiei de evaluare și autorizare." Se observă faptul că emitentul adresei, respectiv Comisia de evaluare și autorizare a organizațiilor colective și de evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori, nu a individualizat în mod concret criteriile considerate ca fiind neîndeplinite de solicitant și nu a arătat argumentele pentru care a ajuns la o astfel de concluzie. De asemenea, se constată faptul că emitentul actului nu a făcut referire la documentația anterioară emiterii acestuia. Ca atare, se poate concluziona în sensul că decizia administrativă de respingere a cererii recurentei nu este motivată în fapt și drept, în condițiile în care simpla referire generică la încălcarea art. 3 din Procedură, care reglementează toate criteriile de autorizare, nu este suficient de clară și nici îndestulătoare. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar constată că actul administrativ aflat în discuție este lovit de nulitate ca efect al lipsei motivării, fapt ce impune obligarea Comisiei să reanalizeze cererea recurentei. În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor criticii de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare. 6.3. Având în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., precum și faptul că se află în culpa procesuală, Înalta Curte va obliga intimații-pârâți să plătească recurentei-reclamante cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariul de avocat. Instanța de control judiciar va face aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 5.000 RON.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată, în sensul că va admite, în parte, acțiunea reclamantei, va anula actele administrative contestate și va obliga pârâta Comisia să reanalizeze cererea acesteia de acordare a licenței de operare. Totodată, Înalta Curte va obliga intimații-pârâți să plătească recurentei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 RON.