ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.11.2014, ca urmare a declinărilor de competență dispuse succesiv prin sentința civilă nr. 2918 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a CAF și prin sentința civilă nr. 12642 din 30 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată, completată și precizată la datele de 17.04.2014 și respectiv de 15.12.2014, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune:

- anularea în parte a Procesului-verbal final nr. x din 19 ianuarie 2014 emis de Biroul Electoral Central din cadrul SRTv în sensul de a se constata că în mod incorect au fost invalidate voturile exprimate în favoarea reclamanților;

- să se constate că reclamantul B. este ocupantului locului 1 cu un număr de voturi cumulate de 598, iar A. este ocupantul locului 2 cu un număr de voturi cumulate de 584, iar ceilalți 11 candidați ca fiind validați în al patrulea tabel (ultimul, unde BEC validează rezultatele finale), din același proces-verbal, vor ocupa în continuare locurile 3 - 13 din ordinea stabilită în ultimul tabel, unde se validează rezultatele finale.

Prin sentința nr. 93 din data de 19 ianuarie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost modificată, completată și precizată, formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune și a obligat pe fiecare dintre reclamanți la plata către pârâtă a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În esență, recurenții susțin că:

•instanța de fond a dat o soluție ținând cont în exclusivitate de litera legii, respectiv de art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea alegerilor reprezentanților salariaților pentru Consiliul de administrație al SRTv, în loc să țină cont în principal de litera și spiritul Legii nr. 41/1994, art. 19 alin. (2) lit. d);

•nu s-a observat că au fost anulate abuziv 8 candidaturi, care fuseseră validate inițial, ca urmare a modificării nelegale a dispoziției "declarație pe proprie răspundere că nu are cazier judiciar, sub rezerva prezentării ulterioare a cazierului judiciar" în "obligația depunerii certificatului de cazier judiciar", aceasta fiind o condiție pentru validare; s-a impus ca termen pentru depunerea acestui certificat o zi de duminică; depunerea acestui înscris în ziua de luni imediat următoare la ora 1000, înainte ca dosarul privind procedura de votare și voturile să fie înaintate Parlamentului, nu putea conduce la anularea voturilor care le-au fost acordate de salariați, în vederea reprezentării în Consiliul de administrație al SRTv.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Societatea Română de Televiziune a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului și respingerea căii de atac ca nemotivată și în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata a arătat că recurenții nu au indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, fiind încălcate dispozițiile art. 486 alin. (1), art. 487 alin. (1), art. 488 și art. 489 din C. proc. civ.

Pe fond, intimata a reiterat principalele considerente ale sentinței, subliniind că procesul-verbal nr. x din 19.01.2014 a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 41/1994 și Regulamentului de organizare a alegerilor interne, regulament care nu a fost contestat de recurenți.

Recurenții au cunoscut prevederile regulamentului, au dat declarație pe proprie răspundere că vor depune certificatul de cazier judiciar dar până duminică 19 ianuarie, ora 2000 nu și-au îndeplinit această obligație.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții au solicitat respingerea excepției nulității recursului, arătând că criticile aduse sentinței se pot încadra în punctul 9 al art. 304 C. proc. civ.

Totodată au susținut că votul nu poate fi invalidat prin introducerea "artificiului" condiției de a aduce cazierul judiciar.

Concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului au fost în sensul respingerii excepției nulității recursului, întrucât motivele formulate pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., echivalentul în noua reglementare a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a mai propus admiterea în principiu a recursului și soluționarea căii de atac în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere exprimat asupra raportului, intimata și-a menținut poziția exprimată prin întâmpinare, atât în privința excepției, cât și pe fond.

În plus, a invocat excepția lipsei de interes a recursului, subliniind că prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5 din 22.03.2016, au fost desemnați, pentru o perioadă de 4 ani, noi membri titulari și noi membri supleanți ai Consiliului de Administrație al SRTv. În optica intimatei, chiar anulând procesul-verbal atacat, recurenții nu ar obține nici un folos practic, nemaiputând fi validați cu efect retroactiv.

Prin încheierea completului de filtru din 20.07.2016 s-a respins excepția nulității recursului, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanții A. și B. și s-a dispus ca soluționarea căii de atac să se realizeze conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți A. și B. au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea comună reglementată de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, Procesul-verbal final nr. x din 19 ianuarie 2014 întocmit de Biroul Electoral Central constituit la nivelul intimatei-pârâte SRTv, solicitând anularea parțială a rezultatului alegerilor consemnat în acest document, în sensul validării lor pe primele două poziții.

Curtea de apel a respins atât excepțiile formulate de către pârâtă, cât și acțiunea judiciară, ca neîntemeiată, iar recursul de față vizează soluția pe fond.

În această privință, în esență, s-a reținut că nu există nici un considerent pentru anularea actului atacat, câtă vreme reclamanții nu au îndeplinit una dintre condițiile stipulate în art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea alegerilor reprezentanților salariaților pentru Consiliul de Administrație al SRTv, deși au avut cunoștință despre aceasta încă de la data de 8.01.2014; s-a mai punctat că persoane aflate în aceeași situație (alți contracandidați) și-au îndeplinit obligația de a depune certificatul de cazier judiciar în termen, precum și că nu s-au invocat impedimente de natură obiectivă în obținerea înscrisului menționat.

Prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., înainte de examinarea motivului de casare formulat de recurenți, Înalta Curte va analiza excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimată. Excepția este fundamentată pe ideea că recurenții nu ar mai putea obține vreun folos practic în ipoteza admiterii căii de atac, câtă vreme, între timp, au fost noi alegeri, iar noii membri titulari și supleanți își exercită deja atribuțiile în Consiliul de Administrație al SRTv, conform celor arătate la pct. 4 din decizie.

Contrar celor arătate de intimată, Înalta Curte reține că interesul, condiție pentru exercitarea oricărei cereri în justiție, este îndeplinit în ceea ce privește recursul de față. Recurenții au formulat pe cale separată o cerere de despăgubiri, constând în indemnizația lunară cuvenită începând cu 1.04.2014 și daune morale, urmare constatării nelegalității actului administrativ atacat în prezenta cauză, pricina fiind în prezent suspendată până la soluționarea acestui recurs.

În acest context, chiar dacă, într-adevăr, nu se mai poate pune problema validării retroactive a candidaturilor lor, recurenții justifică un interes actual în susținerea căii de atac exercitate, urmărind repararea prezumtivului prejudiciu, în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, prin formularea unei acțiuni pe cale separată.

Ca atare, excepția va fi respinsă.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Alegerile pentru desemnarea a doi reprezentanți ai salariaților SRTv în consiliul de administrație s-au desfășurat sub imperiul dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 41/1994 republicată privind organizarea și funcționarea SRR și SRTv, potrivit cărora personalul angajat al SRTv desemnează, prin vot secret, candidații pentru două locuri, în cadrul unui scrutin organizat de conducerea societății respective, urmând ca listele de candidați să se înainteze birourilor permanente ale celor două Camere; alin. (1) al aceluiași text dispune că membrii Consiliului de administrație al SRTv sunt desemnați prin votul majorității deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere.

Pentru alegerile desfășurate în perioada 9-20 ianuarie 2014, la data de 8.01.2014 a fost adoptat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea alegerilor reprezentanților salariaților pentru Consiliul de administrație al SRTv, care, la art. 6 alin. (1) stabilește că:

"Poate candida price persoană, salariată a SRTv, pe baza unei solicitări scrise adresate Biroului Electoral București sau Birourilor Electorale Teritoriale (pentru Studiourile Teritoriale) însoțită de o scrisoare de motivație, un Curriculum Vitae detaliat, o declarație pe propria răspundere că nu a făcut poliție politică și că nu a făcut parte din structurile de poliție politică ale regimului comunist și că nu are cazier judiciar, sub rezerva prezentării ulterioare a cazierului judiciar, până la momentul validării rezultatelor finale, respectiv duminică 19 ianuarie 2014, ora 20.00."

Potrivit constatărilor cuprinse în actul atacat, BEC a primit un număr de 24 candidaturi, din care 5 au fost invalidate în etapa inițială, iar 8, între care și cele ale celor 2 recurenți, ulterior, la expirarea termenului indicat, constatându-se că "nu au depus cazierul judiciar conform art. 6 alin. (1) din Regulament". Ca atare, BEC a validat rezultatele finale într-un tabel conținând 11 poziții, aferente celor 11 candidați rămași, înscriși în ordinea descrescătoare a voturilor obținute.

Prin recursul de față au fost reiterate în parte susținerile din acțiunea judiciară, construite în jurul ideii că obligația de a depune certificatul de cazier judiciar nu rezultă din "litera și spiritul Legii nr. 41/1994, art. 19 alin. (2) lit. d)", că nu este necesară pentru că salariații SRTv nu au cazier și că, oricum, nu este rezonabilă, termenul împlinindu-se duminica, zi în care nu funcționează organul abilitat să emită un astfel de document.

La fel ca prima instanță, și Înalta Curte consideră că toate criticile de nelegalitate formulate sunt nefondate.

Mai întâi trebuie reținut că regulamentul în discuție nu a fost atacat de către recurenți. Faptul că din corpul legii nu rezultă expres condiția ca persoana care candidează să nu aibă cazier judiciar nu poate determina concluzia că regulamentul este nelegal.

În considerarea prerogativelor consiliului de administrație, enumerate la art. 27 din lege, este evident că membrii acestuia trebuie să dovedească îndeplinirea condiției negative enunțate.

De asemenea, nu are relevanță că la momentul angajării, salariații SRTv au făcut dovada că nu au cazier judiciar, ceea ce contează este ca această stare să fie dovedită la momentul validării candidaturilor.

Necontestat, recurenții au cunoscut dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulament încă de la data adoptării acestuia: 8.01.2014.

Mai mult, în procesele-verbale de predare-primire a documentelor de candidatură, semnate personal de către cei doi recurenți, s-a consemnat că; "am luat cunoștință de prevederile Regulamentului (…)"; "predat cazier: NU"; totodată s-a luat act de depunerea unei declarații că nu au cazier judiciar "sub rezerva prezentării ulterioare a acestuia până la momentul validării rezultatelor finale, respectiv duminică 19 ianuarie 2014, ora 20.00".

În acest context, ei nu pot susține că intervalul de timp fixat pentru depunerea certificatului respectiv nu a fost rezonabil. De altfel, ceilalți 11 contracandidați au îndeplinit această condiție, iar recurenții nu au probat existența vreunui obstacol, de orice natură, care i-ar fi împiedicat să-și îndeplinească obligația asumată.

În fine, distincția artificială între "cazier judiciar" și "certificat de cazier judiciar" nu poate avea vreo consecință asupra legalității actului administrativ, fiind justă observația judecătorului fondului că eventuala lipsă de rigoare în terminologia folosită de intimată nu a produs nicio vătămare recurenților, care au știut de la debutul procedurii că este obligatorie depunerea înscrisului respectiv.

Drept urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimata Societatea Română de Televiziune.

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 93 din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.