AFFAIRE PASCHALIDIS, KOUTMERIDIS ET ZAHARAKIS c. GRECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 3 du Protocole n° 1 - Droit à des élections libres-{général} (article 3 du Protocole n° 1 - Choix du corps legislatif;Libre expression de l'Opinion du peuple;Se porter candidat aux élections;Vote);Dommage matériel - réparation;Préjudice moral - constat de violation suffisant
AFFAIRE PASCHALIDIS, KOUTMERIDIS ET ZAHARAKIS c. GRECE (CtEDO, 2008)
PRIMA SECȚIUNE
CAUZA
PASCHALIDIS, KOUTMERIDIS ȘI ZAHARAKIS c.
GRECIA
(Cererile nr. 27863/05, 28422/05 și 28028/05)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
10 aprilie 2008
DEFINITIVĂ
10/07/2008
Această hotărâre poate suferi corecturi de formă.
În cauza Paschalidis, Koutmeridis și Zaharakis c. Grecia,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședință într-o cameră compusă din:
Nina Vajić,
președintă,
Christos Rozakis,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Giorgio Malinverni,
judecători,
și Søren Nielsen,
grefier de secțiune,
După deliberare în ședință în camera de sfat la 20 martie 2008,
Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această ultimă dată:
PROCEDURĂ
La originea cauzei se găsesc trei cereri (nr. 27863/05, 28422/05 și 28028/05) împotriva Republicii Elene de către trei cetățeni ai acestui stat, D-nii Giorgos Paschalidis, Efstathios Koutmeridis și Konstantinos Zaharakis ("reclamanții"), care au sesizat Curtea la 19, 28 și 29 iulie 2005 respectiv în baza articolului 34 al Convenției de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ("Convenția").
Primii doi reclamanți sunt reprezentați înaintea Curții de Doamnele N. Alivizatos și E. Mallios, avocați la baroul Atenei. Al treilea reclamant este reprezentat înaintea Curții de D-l K. Chryssogonos, avocat la baroul Salonic. Guvernul grec ("Guvernul") este reprezentat de delegații agentului său, D-l S. Spyropoulos, evaluator la Consiliul Juridic al Statului și Doamnele M. Papida și S. Alexandridou, audituri la Consiliul Juridic al Statului.
Reclamanții susțin în special că pierderea mandatului lor parlamentar în virtutea hotărârii nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a violat dreptul lor de a fi aleși și de a-și exercita mandatele, în încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1.
La 24 octombrie 2006, camera a decis să unească cererile în virtutea articolului 42 § 1 din regulament, să le declare parțial inadmisibile și să comunice Guvernului plângerea bazată pe art. 3 din Protocolul nr. 1.
Printr-o decizie din 20 septembrie 2007, camera a declarat restul cererilor admisibile.
Atât reclamanții cât și Guvernul au depus observații scrise pe fond (art. 59 § 1 din regulament).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
Reclamanții s-au prezentat candidați la alegerile legislative din 7 martie 2004.
Primul reclamant s-a prezentat candidat pe lista prezentată de partidul "PASOK", în circumscripția Pella. A fost ales deputat, obținând al doilea loc atribuit "PASOK" în această circumscripție, în virtutea deciziei nr. 19/2004 a tribunalului regional de Edessa. Al doilea reclamant s-a prezentat candidat pe lista prezentată de partidul "PASOK", în circumscripția Serres. A fost ales deputat, obținând al treilea loc atribuit "PASOK" în această circumscripție, în virtutea deciziei nr. 10/2004 a tribunalului regional de Serres. Al treilea reclamant s-a prezentat candidat pe lista prezentată de partidul "Nea Dimokratia", în a doua circumscripție a Salonic. A fost ales deputat, obținând ultimul loc atribuit "Nea Dimokratia" în această circumscripție, în virtutea deciziei nr. 5703/2004 a tribunalului regional de Salonic.
La 30 martie 2004, Doamna Parthena Fountoukidou, candidat nereușit la aceleași alegeri pe lista partidului "Nea Dimokratia", în circumscripția Pella, a depus o cale de atac pentru anularea alegerii primului reclamant înaintea Curții Supreme Speciale, instanță judiciară competentă, conform articolelor 58 și 100 ale Constituției, pentru a judeca iregularitățile electorale. Al treilea pe lista "Nea Dimokratia", Doamna Parthena Fountoukidou nu fusese proclamată decât ca supleavă, deoarece cele două locuri atribuite "Nea Dimokratia" în circumscripția Pella fuseseră ocupate de doi alți candidați.
Plângerea principală ridicată de Doamna Parthena Fountoukidou era că, în încălcare a Constituției și a legii electorale în vigoare, buletinele de vot albe din circumscripția Pella nu fuseseră luate în considerare pentru calculul cotei electorale (εκλογικό μέτρο), ceea ce avea mai apoi să afecteze repartizarea locurilor în circumscripția Pella și în circumscripția majoră a Macedoniei Centrale, din care Pella era una din opt componente. În special, conform ei, dacă buletinele de vot albe ar fi fost contabilizate ca și sufragiile exprimate în favoarea partidelor politice, cota electorală din Pella ar fi fost mai ridicată, afectând astfel repartizarea locurilor în întreaga circumscripție majoră a Macedoniei Centrale. În special, privitor la circumscripția Pella, o asemenea schimbare ar fi avut ca rezultat atribuirea unui singur loc partidului "PASOK" -în loc de doi- și de trei locuri partidului "Nea Dimokratia" -în loc de doi. Dacă ar fi fost cazul, Doamna Parthena Fountoukidou ar fi fost aleasă în locul primului reclamant.
Ședința înaintea Curții Supreme Speciale a avut loc la 22 decembrie 2004. Cei trei reclamanți, ale căror alegeri erau direct contestate sau indirect afectate, au intervenit în procedură.
La 9 mai 2005, Curtea Supremă Specială a pronunțat decizia sa definitivă. Într-o primă fază, înalta curte electorală a afirmat că, conform articolelor 98 § 4, 99 § 3 și 100 § 3 ale legii electorale în vigoare (a se vedea §13 mai jos), cota electorală era calculată fără a ține seama de buletinele de vot albe. Totuși, procedând la o nouă interpretare a legislației în cauză, înalta curte electorală a examinat conformitatea cu Constituția a articolelor litigioase și, printr-o majoritate de 6 voturi la 5, a considerat că acestea erau contrare principiilor fundamentale ale suveranității populare și egalității voturilor și deci neconstituționale. În consecință, buletinele de vot albe trebuiau să fie luate în considerare pentru calculul cotei electorale și repartizarea locurilor.
Prin aplicarea acestei interpretări a legii electorale, Curtea Supremă Specială a procedat la o nouă repartizare a locurilor în circumscripția Pella. Al patrulea loc al circumscripției Pella, inițial atribuit primului reclamant, a fost astfel atribuit Doamnei Parthena Fountoukidou. Această nouă repartizare a avut repercusiuni asupra atribuirii locurilor în întreaga circumscripție majoră a Macedoniei Centrale, după care ceilalți doi reclamanți au fost lipsiți de locurile lor (hotărârea nr. 12/2005).
II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI EUROPEANĂ RELEVANTE
A. Constituția
art. 54 § 1 al Constituției este redactat după cum urmează:
"Sistemul electoral și circumscripțiile electorale sunt fixate de o lege care se aplică alegerilor care urmează imediat celor care au avut loc după adoptarea sa, dacă o dispoziție explicită, adoptată de o majoritate de două treimi din numărul total al deputaților, nu prevede aplicarea sa imediată."
B. Legea electorală
Decretul prezidențial nr. 351/2003, adică legea electorală în vigoare la epoca faptelor, identifica trei feluri de buletine de vot, prelund dispoziții vechi: (a) buletine de vot recunoscute ca valide (έγκυρα), (b) buletine nule (άκυρα) și (c) buletine albe (λευκά). Conform articolelor 98 § 4, 99 § 3 și 100 § 3 ale acestei legi, numai buletinele valide erau luate în considerare atât pentru calculul cotei electorale cât și pentru atribuirea locurilor.
C. Jurisprudența Curții Supreme Speciale
În hotărârea sa nr. 34/1999, judecând un apel depus de partidul "LEFKO" ("ALB") împotriva repartizării locurilor candidaților care s-au prezentat la alegerile europene din iunie 1999, Curtea Supremă Specială a confirmat o jurisprudență constantă, conform căreia "este interzis să se țină seama de buletinele albe și nule pentru calculul cotei electorale" (a se vedea de asemenea Consiliul de Stat, hotărârea nr. 799/1996).
D. Legea nr. 3434/2006
art. 1 al legii nr. 3434/2006, publicată la 7 februarie 2006, prevede de acum:
"(O)dată cu redactarea tabelelor de rezultate în fiecare circumscripție electorală, precum și pentru repartizarea locurilor și calculul cotei electorale, tribunalele competente nu trebuie să numere buletinele de vot albe printre buletinele valide."
Raportul explicativ la această dispoziție preciza că:
"1. Înainte de 2005, hotărârile Curții Supreme Speciale, precum și ale Consiliului de Stat (privind alegerile municipale) stabiliseră o jurisprudență conform căreia buletinele de vot albe nu sunt luate în considerare în numărarea buletinelor valide pentru calculul cotei electorale.
A urmat hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale, conform căreia, în cazul de față, buletinele albe fuseseră luate în considerare în numărarea buletinelor valide.
În cadrul noii legi electorale (legea nr. 3231/2004) și în scopul de a elimina orice imprecizie, o dispoziție expresă este inserată prevăzând că buletinele albe nu trebuie să fie luate în considerare pentru calculul cotei electorale (...)"
ÎN DREPT
I. ASUPRA VIOLĂRII PRETINSE A ARTICOLULUI 3 DIN PROTOCOLUL NR. 1
Reclamanții susțin o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1, ale cărui părți relevante se citesc după cum urmează:
"Părțile Contractante se obligă să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere la vot secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ."
A. Argumentele părților
Reclamanții
Reclamanții susțin că modul în care hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a interpretat și apoi a aplicat legea electorală constituie o remontare retroactivă și arbitrară a alegerii alegătorilor. În special, ei invocă faptul că legislația electorală și jurisprudența jurisdicțiilor superioare prevăzeau în mod clar că buletinele de vot albe nu trebuiau să fie luate în considerare în numărarea buletinelor valide pentru calculul cotei electorale. Or, inversiunea imprevizibilă a jurisprudenței Curții Supreme Speciale, efectuată de hotărârea litigioasă, constituia o modificare a sistemului electoral care violau încrederea legitimă atât a candidaților cât și a alegătorilor. La acest titlu, ei se referă la hotărârea Lykourezos c. Grecia (nr. 33554/03, CEDO 2006-VIII).
De altfel, reclamanții se opun tezei conform căreia luarea în considerare a buletinelor albe în numărarea buletinelor valide este impusă de Constituție și principiul caracterului obligatoriu al votului. Ridicând numeroase argumente și invocând mai multe elemente de drept comparat, ei consideră că calculul buletinelor albe printre buletinele valide este contrar naturii, rațiunii și importanței juridice și politice a acestora. Conform reclamanților, interpretarea legii electorale dată de hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale este contrară Constituției. Ei adaugă că această încălcare este cu atât mai evidentă cu cât buletinele de vot albe au fost luate în considerare pentru calculul cotei electorale doar în circumscripția majoră a Macedoniei Centrale.
Guvernul
Guvernul se referă la jurisprudența organelor Convenției pentru a reaminti că statele dispun de o latitudine foarte largă pentru a stabili, în ordinea constitucională, reguli privind modul de scrutin și sistemul electoral. Potrivit Guvernului, modul în care hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a interpretat și a aplicat legea electorală era conform Constituției și se încadra în marja de apreciere necontrolată de care dispun tribunalele naționale cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului intern și nu a violat dreptul reclamanților de a fi aleși.
Într-adevăr, conform Guvernului, inversiunea de jurisprudență în cauză era impusă de principiile constituționale ale suveranității populare și egalității voturilor, precum și de caracterul obligatoriu al votului în ordinea juridică greacă. Această inversiune nu era nici surprinzătoare nici arbitrară, ținând cont de posibilitatea de care dispun tribunalele de a-și revizui jurisprudența și de a asigura progresul și dezvoltarea acesteia. În plus, Guvernul susține că nicio problema privind încrederea legitimă nu se pune, deoarece nu rezultă din niciun element al dosarului că corpul electoral și-ar fi adaptat comportamentul, având cunoștință de faptul că buletinele de vot albe nu erau calculate printre buletinele valide.
În fine, Guvernul subliniază că buletinele de vot albe se diferențiază de buletinele invalide, deoarece votul alb este o opțiune politică care se situează în cadrul instituțional stabilit de Constituție. În consecință, buletinele de vot albe trebuie să fie luate în considerare pentru formarea rezultatului electoral și calculul cotei electorale.
B. Aprecierea Curții
Principii generale
Curtea reamintește că art. 3 din Protocolul nr. 1 implică drepturi subiective, inclusiv dreptul de vot și cel de a se candida la alegeri (a se vedea, printre altele, Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia, hotărâre din 2 martie 1987, seria A nr. 113, pp. 22-23, §§ 46-51; Hirst c. Regatul Unit (nr. 2) [GC], nr. 74025/01, §§ 56-57, CEDO 2005-IX; și Ždanoka c. Letonia [GC], nr. 58278/00, § 102, 16 martie 2006). De altfel, Curtea a judecat că această dispoziție garantează dreptul oricărui individ de a se candida la alegeri și, o dată ales, de a-și exercita mandatul (Sadak și alții c. Turcia (nr. 2), nr. 25144/94, 26149/95 la 26154/95, 27100/95 și 27101/95, § 33, CEDO 2002-IV).
Drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 sunt cruciale pentru stabilirea și menținerea fundamentelor unei adevărate democrații guvernate de supremația dreptului. Cu toate acestea, aceste drepturi nu sunt absolute. Există loc pentru "limitări implicite" și statele contractante trebuie să beneficieze de o marjă de apreciere în această materie. Curtea reafirmă că marja de apreciere în acest domeniu este largă (Matthews c. Regatul Unit [GC], nr. 24833/94, § 63, CEDO 1999-I; Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 201, CEDO 2000-IV; Podkolzina c. Letonia, nr. 46726/99, § 33, CEDO 2002-II). Există numeroase moduri de a organiza și funcționa sistemele electorale și o multitudine de diferențe în cadrul Europei, în special în evoluția istorică, diversitatea culturală și gândirea politică, pe care fiecare stat contractant trebuie să o încorporeze în propria sa viziune a democrației (Hirst c. Regatul Unit (nr. 2), [GC], nr. 74025/01, § 61, CEDO 2005-IX).
Cu toate acestea, cade în sarcina Curții să hotărască în ultimă instanță asupra respectării cerințelor articolului 3 din Protocolul nr. 1; ea trebuie să se asigure că condițiile la care sunt subordonate drepturile de vot sau de a se candida la alegeri nu reduc drepturile în cauză până la punctul de a le viza în substanța lor însăși și de a le lipsi de efectivitate, că aceste condiții urmăresc un scop legitim și că mijloacele folosite nu se dovedesc a fi disproporționate (Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia, citat mai sus, § 52).
În particular, nici una din condițiile impuse eventual nu trebuie să entraveze libera exprimare a poporului asupra alegerii corpului legislativ. Aceste condiții trebuie să reflecte, sau să nu contrazică, preocuparea de a menține integritatea și efectivitatea unei proceduri electorale vizând determinarea voinței poporului prin sufragiul universal (Hirst c. Regatul Unit (nr. 2), citat mai sus, § 62). De asemenea, o dată ce alegerea poporului a fost liberă și democratic exprimată, nicio modificare ulterioară în organizarea sistemului electoral nu poate pune în cauză această alegere, decât în prezența unor motive imperioase pentru ordinea democratică.
Aplicația în cazul de față
Curtea subliniază că nu este chemată nici să examineze in abstracto în ce măsură este convenabil ca buletinele de vot albe să fie luate în considerare pentru calculul cotei electorale și repartizarea locurilor, nici să hotărască dacă un asemenea sistem de calcul este impus de principiile suveranității populare și egalității voturilor. Cum a fost deja afirmat, această problemă cade în marja de apreciere de care beneficiază statele în acest domeniu. În schimb, problema care se pune în cazul de față este dacă modul în care hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a interpretat, și apoi a aplicat legea electorală era compatibil cu substanța însăși a dreptului reclamanților de a fi aleși și de a-și exercita mandatul.
La acest titlu, Curtea acordă o pondere particulară mai multor elemente. Într-o primă fază, reclamanții s-au prezentat candidați și au fost aleși în conformitate cu legea electorală în vigoare, așa cum era interpretată constant de Curtea Supremă Specială și Consiliul de Stat și conform căreia cota electorală era calculată fără a ține seama de buletinele de vot albe. Reclamanții se așteptau ca această legislație să se aplice și ca rezultatul alegerii lor să fie decis pe baza acesteia. Nu puteau să-și imagineze că alegerea lor ar putea fi anulată ca urmare a unei inversiuni de jurisprudență. Într-adevăr, faptul că Curtea Supremă Specială a hotărât să-și revizuiască jurisprudența, stabilită de multă vreme, și să declare legislația relevantă contrară Constituției era imprevizibil pentru reclamanți.
La acest respect, Curtea acordă importanță faptului că hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale, atacată de reclamanți în cazul de față, constituie singura decizie în care înalta curte electorală a numarat buletinele albe printre buletinele valide, deoarece, ulterior, Parlamentul grec a votat o nouă dispoziție, art. 1 al legii nr. 3434/2006, cu scopul de a evita orice imprecizie care ar putea fi generată de hotărârea în cauză (a se vedea §16 mai sus). Conform noii dispoziții, buletinele albe nu trebuie să fie luate în considerare.
Apoi, Curtea nu poate neglija faptul că punerea deoparte a mai multor dispoziții ale legii electorale cu prilejul unei alegeri deja ținute este de natură să altereze voia exprimată de alegători. În particular, prin alegerea votului alb, o parte din alegătorii circumscripției majore a Macedoniei Centrale doreau să exprime o dezaprobare, direcționată împotriva tuturor formațiunilor politice. Or, ca urmare a inversiunii de jurisprudență, voturile lor albe au fost interpretate ca voturi pozitive în beneficiul tuturor partidelor politice.
În aceste condiții, Curtea consideră că prin evaluarea alegerii reclamanților sub unghiul noii interpretări a legii electorale, fără a ține seama de faptul că această alegere avusese loc în perfectă legalitate, Curtea Supremă Specială a violat principiile încrederii legitime și legalității atât fața de reclamanți cât și fața de alegători (a se vedea în același sens, Lykourezos c. Grecia, citat mai sus, §§ 54-57).
De altfel, Curtea observă că circumscripția majoră a Macedoniei Centrale era singura circumscripție electorală unde, cu prilejul alegerilor legislative în cauză, calculul cotei electorale a fost operat pe baza noii jurisprudențe a Curții Supreme Speciale. Potrivit Curții, hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a creat două categorii de deputați în Parlamentul grec: cei care fuseseră aleși fără aportul buletinelor albe, și cei care, în detrimentul celor trei reclamanți, ocupau locurile lor datorită luării în considerare a acestor buletine. Or, o asemenea situație este puțin compatibilă cu jurisprudența Curții care consacră "principiul egalității de tratament a tuturor cetățenilor în exercitarea dreptului de vot și dreptului de a se candida la alegeri" (a se vedea, Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia, citat mai sus, § 54).
Pe acest punct, Curtea constată că Guvernul nu a invocat niciun motiv imperious pentru ordinea democratică, care ar putea justifica interferența în dreptul reclamanților de a fi aleși în Parlament și de a-și exercita mandatul. În aceste condiții, Curtea consideră că modul imprevizibil în care hotărârea nr. 12/2005 a Curții Supreme Speciale a interpretat, și apoi a aplicat legea electorală a violat substanța însăși a drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1.
Există deci încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1.
II. ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI
Conform articolului 41 al Convenției,
"Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții Contractante în cauză nu permite decât parțial să se șteargă consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții prejudiciate, după caz, o satisfacție echitabilă."
A. Prejudiciu
Prejudiciu material
Reclamanții pretind indemnizațiile parlamentare pe care le-ar fi perceput dacă nu ar fi fost deposedați de mandatul parlamentar și al căror montant se ridică la 242.241,78 EUR (euro) pentru fiecare din primii doi reclamanți și la 680.813,90 EUR pentru al treilea reclamant. Aceste sume corespund indemnizațiilor parlamentare stricto sensu precum și diferitelor alocații versate parlamentarilor în cadrul funcțiilor lor, cum ar fi alocații pentru participarea lor la ședințele Parlamentului și indemnizații pentru cheltuielile de comunicare, deplasare și organizare a biroului.
Guvernul admite că, în caz de încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1, reclamanții vor avea dreptul să pretindă, sub titlu de prejudiciu material, suma corespunzând indemnizațiilor parlamentare stricto sensu pentru perioada de la iunie 2005 până la 18 august 2007, deoarece doar această sumă se află în relație de cauzalitate cu încălcarea eventual constatată. Guvernul constată că, conform documentelor emise de serviciile de finanțe ale Parlamentului, această sumă se ridică la 173.341,70 EUR pentru fiecare reclamant. De altfel, Guvernul susține că în perioada litigioasă, primii și al treilea reclamant au perceput pensii parlamentare ale căror sume totale se ridicau la 53.729,05 EUR și 30.809,65 EUR respectiv. În ceea ce privește al doilea reclamant, veniturile sale ca administrator fiscal se ridicau la 95.043,63 EUR. Referindu-se la hotărârea Lykourezos c. Grecia (citat mai sus, § 64), Guvernul invită Curtea să deducă aceste montante din suma prevăzută pentru indemnizațiile parlamentare stricto sensu.
Curtea observă că nu este contestat că, dacă deposedarea mandatului parlamentar nu ar fi fost pronunțată împotriva reclamanților, aceștia ar fi perceput, între data măsurii litigioase și sfârșitul legislaturii pentru care fuseseră aleși, suma indicată de Guvern sub titlu de indemnizații parlamentare stricto sensu. Cu toate acestea, Curtea observă de asemenea că, în perioada în cauză, primii și al treilea reclamant li s-au acordat pensii parlamentare și al doilea reclamant a putut-și relua activitățile profesionale și percepe salariile corespunzătoare. Ținând seama de cele de mai sus, Curtea decide să acorde 119.613 EUR primului reclamant, 78.298 EUR celui de-al doilea și 142.532 EUR celui de-al treilea.
Prejudiciu moral
Primul și al treilea reclamant pretind 200.000 EUR fiecare sub titlu de prejudiciu moral. Al doilea reclamant pretinde 100.000 EUR la acest titlu.
Guvernul consideră că sumele pretinse sunt excesive și că suma acordată la acest titlu nu poate depăși 1.000 EUR.
Curtea consideră că constatarea încălcării furnizează de la sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit.
B. Cheltuieli și costuri
Reclamanții pretind 10.000 EUR fiecare sub titlu de cheltuieli și costuri suportate în fața jurisdicțiilor interne și a Curții. La acest respect, primii și al doilea reclamant depun patru facturi emise de avocații lor, cu montant total de 14.000 EUR. Al treilea reclamant depune o factură cu montant de 1.000 EUR, emisă de avocatul care îl reprezintă înaintea Curții, și două facturi emise de doi alți avocați, cu montant total de 4.000 EUR.
Guvernul susține că suma acordată fiecărui reclamant la acest titlu nu poate depăși 2.000 EUR.
Conform jurisprudenței constante a Curții, acordarea cheltuielilor și costurilor sub titlu de articol 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI).
În cazul de față, ținând seama de elementele în posesia sa și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde 5.000 EUR fiecăruia din primii doi reclamanți și 2.000 EUR celui de-al treilea reclamant, plus orice montant care poate fi datorat de ei sub titlu de impozit.
C. Dobânzi penalizatoare
Curtea consideră corespunzător să alinieze rata dobânzilor penalizatoare la rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN MOD UNANIM,
Constată că a existat încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1;
Constată că constatarea unei încălcări furnizează de la sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți;
Constată
a) că Statul pârât trebuie să verseze, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 al Convenției:
i. primului reclamant 119.613 EUR (o sută nouăsprezece mii șase sute treisprezece euro) pentru prejudiciu material și 5.000 EUR (cinci mii euro) pentru cheltuieli și costuri, plus orice montant care poate fi datorat de reclamant sub titlu de impozit pe această ultimă sumă;
ii. celui de-al doilea reclamant 78.298 EUR (șaptezeci și opt de mii două sute nouăzeci și opt euro) pentru prejudiciu material și 5.000 EUR (cinci mii euro) pentru cheltuieli și costuri, plus orice montant care poate fi datorat de reclamant sub titlu de impozit pe această ultimă sumă;
iii. celui de-al treilea reclamant 142.532 EUR (o sută patruzeci și doi de mii cinci sute treizeci și doi euro) pentru prejudiciu material și 2.000 EUR (doi mii euro) pentru cheltuieli și costuri, plus orice montant care poate fi datorat de reclamant sub titlu de impozit pe această ultimă sumă;
b) că, de la expirarea acestui termen și până la versare, aceste montante vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale;
Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.
Făcut în limba franceză, apoi comunicat în scris la 10 aprilie 2008, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Grefier
Președintă