ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x din 1.04.2014.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâta Agenția Națională de Integritate, s-a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman.

Prin sentința nr. 491 din 19.06.2014, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul A.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Cu privire la fondul recursului

3.3. Analiza motivelor de casare invocate

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

În motivarea căii de atac se arată că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut că recurentul a participat în calitate de consilier local la deliberarea și adoptarea punctului 2 al Hotărârii Consiliului Local nr. 8 din 27 iulie 2012 ce viza prelungirea contractului de închiriere încheiat cu Asociația B. TR.

S-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de procesul-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului Local Viișoara din 17.01.2014, în care se arată că la punctul de pe ordinea de zi "diverse", consilierul local C. a confirmat că recurentul nu a participat la dezbaterea și la votarea Hotărârii Consiliului Local din 27.07.2012 cu privirea la prelungirea contractului de închiriere încheiat cu Asociația B..

În opinia recurentului, asociația a fost defavorizată prin hotărârea adoptată, atât în ceea ce privește durata contractului, cât și cu privire la cuantumul chiriei, acesta fiind foarte mare în raport de veniturile asociației și de chiria practicată în localitățile învecinate.

A mai susținut recurentul faptul că B. a încasat suma de 547.695,91 RON cu titlu de sprijin financiar din fonduri europene, nu reprezintă un avantaj patrimonial al său în calitate de președinte al asociației, deoarece aceste fonduri sunt strict acordate cu destinație îngijire izlazuri și pajiști comunale, iar folosirea banilor este temeinic verificată de APIA.

Potrivit disp. art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Conform art. 77 din același act normative: conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 47 alin. (1), indicat anterior, prevede că nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Iar, interesul personal al consilierului local este definit prin art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali: aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru (…) o asociație sau fundație din care fac parte.

În cauză, corect s-a reținut că, în data de 27.07.2012 a avut loc ședința Consiliului Local Viișoara la care recurentul a participat, în calitatea sa de consilier local, atât la deliberările, cât și la adoptarea Hotărârii nr. 8, prin care s-a decis prelungirea contractului de închiriere încheiat între Asociația B. și Consiliul Local Viișoara.

Cu privire la argumentele invocate de recurent referitor la faptul că nu ar fi participat la deliberările și adoptarea Hotărârii nr. 8 din 27 iulie 2012 a Consiliului Local Viișoara se rețin următoarele.

La dosarul cauzei există procesul-verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local Viișoara din 27.07.2012, în care se arată că au participat 10 consilieri în funcție (printre care și recurentul), iar punctul doi al ordinii de zi - prelungirea contractului nr. x/2007 încheiat cu B., a fost supus la vot și adoptat în unanimitate de consilierii prezenți.

Mai mult decât atât, se constată că nu numai în procesul-verbal se face mențiunea aprobării hotărârii de către toți consilierii locali prezenți (10 din totalul de 11, absent fiind D.), ci și în Hotărârea nr. 8 din 27 iulie 2012.

Dispozițiile art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali include în sfera notiunii de interes personal și posibilitatea alesului local să anticipeze că o decizie a autorității publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau soț, soție, rude de gradul II inclusiv sau pentru o societate comercială la care deține calitatea de asociat unic, administrator sau de la care obține venituri.

Așa cum reiese din dispozițiile legale anterior menționate, legiuitorul nu distinge cum este obținut folosul material de către persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existența unor garanții de obiectivitate (așa cum este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003) din partea celui care îl semnează, generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Prin urmare, există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influențe sau lipsa de obiectivitate, ci prin simplul fapt că în calitatea de consilier local, recurentul ar fi apt să influențeze activitatea instituției inclusiv în favoarea unei societăți în cadrul căreia are interese patrimoniale.

În cauză, corect s-a reținut de către intimata-pârâtă că recurentul A. nu putea lua parte la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local Viișoara din 27 iulie 2012, câtă vreme aceasta a vizat și prelungirea contractului de închiriere având ca obiect suprafața de 611 ha teren - pajiște comunală încheiat între Consiliul Local și Asociația B.

Prelungirea contractului de închiriere, fie și numai pe o durată de 5 ani, este de natură a crea un avantaj patrimonial acestuia, în calitatea sa de membru fondator și de președinte al asociației, folosul patrimonial fiind reprezentat de sumele încasate cu titlul de sprijin financiar din fonduri europene obținute de asociație pentru folosirea pășunii administrativ-teritoriale.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit că există conflict de interese nu numai dacă este dovedită exercitarea unei astfel de influențe, ci prin simplu fapt că în calitatea de consilier local, acesta ar fi apt să influențeze activitatea inclusiv în favoarea unei societăți în cadrul căreia are interese patrimoniale.

Față de argumentele expuse, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 119 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.