ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2016

Decizia

nr. 3203/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. 6982/G/II din 20.02.2014, emis de Inspecția de Integritate.

Prin întâmpinare pârâta Agenția Națională de Integritate a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita.

Prin sentința nr. 1603 din 21.05.2014, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita, invocată de A.N.I. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 136 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul A.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Procedura de soluționare a recursului

2.2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2.2. Cu privire la fondul recursului

2.3. Analiza motivelor de casare invocate

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant A. nu contestă situația de incompatibilitate în care s-a aflat, însă a considerat că prin raportul de evaluare s-a constatat în mod nelegal că simpla deținere a calității de administrator la SC B. SRL, atrage starea de incompatibilitate pentru cel care deține o funcție de demnitate publică.

De asemenea, prin recursul formulat, recurentul susține că prima instanță în mod greșit a constatat că nu există nici o diferență dintre faptul exercitării în mod efectiv a calității de administrator și calitatea de administrator deținută în mod formal într-o societate comercială, întrucât intenția legiuitorului a fost să constate incompatibilitate în cazul în care ambele funcții sunt exercitate și nu și în cazul în care dintr-o simplă omisiune a rămas această calitate în evidența Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. 6982/G/II/20.02.2014 s-a constatat faptul că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent, în perioada 20.06.2008-13.12.2013, atât funcția de viceprimar al Municipiului Miercurea Ciuc, jud. Harghita, cât și calitatea de administrator al SC B. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, „membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”.

Dispozițiile legale anterior menționate nu disting între simpla deținere a calității de administrator la o societate comercială și efectuarea de acte de comerț de către persoanele prevăzute în text.

Este nerelevantă împrejurarea că prin Rezoluția nr. 9582/27.12.2013 societatea a fost dizolvată, încetând și calitatea contestatorului de administrator la această societate. Mai mult calitatea de administrator, avută în vedere de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, se poate dobândi numai în urma unei proceduri privind înregistrarea mențiunilor privind actele și faptele circumscrise acestei calități de comerciant, potrivit art. 1 din Legea nr. 6/1990.

Recurentul-reclamant a recunoscut faptul că ulterior înștiințării primite de la Agenția Națională de integritate privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, a solicitat radierea SC B. SRL demarând în acest sens procedura la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Harghta așa cum rezultă din Rezoluția nr. 1301 din 27 februarie 2014 și Certificatului de radiere emis de Oficiul Registrului Comerțului.

Susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia nu a exercitat nici un act de administrare al societății după investirea sa ca viceprimar în mandatul 2004, nu poate fi reținută.

Legiuitorul nu a condiționat deținerea calității de administrator la o societate comercială, de existența unei activități desfășurate în această calitate și, cu atât mai puțin, de veniturile și de profitul obținute.

Criticile recurentului cu privire la faptul că nu trebuie să i se aplice sancțiunile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 176/2010, pentru că omisiunea de a înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat, nu este de o asemenea gravitate ca să fie destituit și eliminat timp de 3 din toată sfera publică, nu prezintă nicio relevanță și nu pot fi avute în vedere.

Interpretarea recurentului contrazice exprimarea neechivocă a legiuitorului și disntinge acolo unde legiuitorul nu a distins, argumentele acestuia încălcând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamatului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 136 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.