ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1612/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 28 aprilie 2077, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale și a sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune reparatorii.

Prin sentința civilă nr. 9610 din 6 octombrie 2017 a Judecătoriei Brașov, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În pronunțarea soluției a fost avută în vedere vaioarea pretențiilor reclamantului, care depășește suma de 200.000 RON, prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., interpretate per a contrario.

Prin sentința civilă nr. 11/S din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanei chemată în garanție - Administrația Națională a Penitenciarelor. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de despăgubiri morale. A respins celelalte pretenții formulate. A admis cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pe partea chemată în garanție să plătească pârâtului suma de 1000 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile din litigiu, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Brașov.

Cererile de apel au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 aprilie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluția completului din data de 12 aprilie 2018, s-a fixat termen de judecată la 3 mai 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererilor de apel.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea cererilor de apel, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu apel a fost pronunțată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect acțiune în daune delictuale.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curiilor de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai, prin excepție, competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

De asemenea, art. 96 pct, 2 C. proc. civ. stipulează: "Curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță,"

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale.

Cum în speță, tribunalul a fost învestit în primă mstanță cu judecarea acțiunii (după declinarea cauzei de la judecătorie), apelurile exercitate în cauză urmează a fi soluționate de curtea de apel.

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare a cererilor de apel declarate împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de către Tribunalul Brașov revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a apelului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererilor de apel formulate de reclamantul A., de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și de chemata în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 11/S din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.