ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 ianuarie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Onoare al Ordinului Național "Steaua României", anularea Hotărârii din data de 20 noiembrie 2013 emisă de acest consiliu, prin care s-a propus Președintelui României, în temeiul prevederilor Legii nr. 29/2000, art. 52 lit. b) și art. 53, să-i retragă Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler, ce i-a fost acordat prin Decretul nr. 1864/2009.

1.2. Soluția instanței de fond prin Sentința nr. 1973 din 20 iunie 2014, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

2.1. Recursul formulat în cauză este nefondat, fiind respins ca atare, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Așa cum s-a arătat la pct. 1.2., Curtea de apel a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul-recurent, reținând, în esență, că Hotărârea adoptată la data de 20 noiembrie 2013 de către Consiliul de onoare al Ordinului Național "Steaua României" nu poate fi considerată ca fiind un act administrativ și nici ca act administrativ jurisdicțional iar, pe de altă parte, Consiliul de onorare nu este o autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

2.3. În recursul formulat, așa cum s-a arătat la pct. 1.3., cu fost invocate ca temei legal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi casată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, Consiliul de onoare al unui ordin național (Ordinul național Steaua României, în cauza de față) este o autoritate publică ce realizează o activitate de judecată, adoptând, astfel, hotărâri care au natura juridică a unor acte administrative jurisdicționale.

Astfel, a susținut recurentul-reclamant, potrivit art. 10 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, lucrările de secretariat ale Consiliului de onoare sunt asigurate de Cancelaria Ordinelor, care este un compartiment al Administrației Prezidențiale, astfel încât Consiliul de onorare are calitate de autoritate publică cu atribuții jurisdicționale, iar hotărârea adoptată reprezintă un act administrativ jurisdicțional.

2.4. Susținerile recurentului-reclamant sunt lipsite de temei legal.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ jurisdicțional este "actul emis de o autoritate administrativă învestită prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială".

Totodată, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, jurisdicția administrativă specială reprezintă "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ...".

În cauză, într-adevăr, la art. 4 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2015 și la art. 53 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, se prevede că se constituie câte un consiliu de onoare pentru fiecare ordin, "pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului".

Deci, consiliile de onoare, la care se referă dispozițiile legale citate mai sus, nu au competențe legale de soluționare a unor conflicte privind adoptarea/emiterea, punerea în executare, etc. a unui/unor acte administrative, ci au primit atribuții, exclusiv în legătură cu verificarea, analiza și aprecierea/judecarea "faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului".

Astfel, activitatea Consiliilor de onoare la care se referă Legea nr. 29/2000 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, nu reprezintă o activitate de jurisdicție specială în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, nici actele adoptate în urma activității respective nu au natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) din aceeași lege.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 6 și art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, în urma activității desfășurate, Consiliul de onoare adoptă o hotărâre motivată, pe care o transmite/comunică Cancelariei Ordinelor, cu propunere de retragere a decorației sau de respingere a sesizării care a declanșat cercetarea/verificarea. La rândul său, Cancelaria Ordinelor, luând act de hotărârea Consiliului de onoare, înaintează Președintelui României proiectul decretului privind retragerea ordinului național sau a medaliei, după caz.

Deci, propunerea Consiliului de onoare, materializată în Hotărârea din data de 20 noiembrie 2013, urma să stea la baza emiterii de către Președintele României a decretului de retragere a ordinului național, singurul act care ar fi fost apt să producă efecte juridice vătămătoare împotriva recurentului-reclamant.

Astfel, Hotărârea adoptată la data de 20 noiembrie 2013 de către Consiliul de onoare este inaptă să producă efecte juridice prin ea însăși, având caracterul unui act preparator/a unei operațiuni administrative, în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se referă la posibilitatea atacării acestora odată cu actul administrativ la baza emiterii căruia au stat/au contribuit.

În concluzie, Înalta Curte constată că Hotărârea din data de 20 noiembrie 2013 nu are natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional și nici pe aceea a unui act administrativ tipic, ci constituie o operațiune administrativă în sensul Legii nr. 554/2004, care urma să stea la baza emiterii decretului prezidențial, singurul act juridic care ar fi produs efecte juridice vătămătoare.

Oricum, potrivit prevederilor art. 94 lit. a) din Constituție, Președintele României are prerogativa exclusivă de a conferi decorații și titluri de onoare, ce o realizează potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/2000 prin exercitarea unui drept discreționar de apreciere, pe care îl păstrează și în ceea ce privește situațiile când calitatea de membru al unui ordin se poate pierde, potrivit art. 51 din aceeași lege.

Pe de altă parte, Consiliul de onoare nu constituie un organ administrativ-jurisdicțional care să aibă competențe de adoptare a unor acte administrativ-jurisdicționale, fiind un organism ad-hoc, constituit în baza Legii nr. 29/2000 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, în scopul verificării și soluționării sesizărilor privind "fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului...".

Astfel fiind, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1973 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM