ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2016

Decizia nr. 1965/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerului Apărării Naționale și Casa sectorială de pensii militare București, anularea Hotărârii nr. 1/2013 emise în baza Legii nr. 226/2011, obligarea celor din urmă doi pârâți să îi plătească pensia militară recalculată, plecând de la cuantumul net de 10.100 RON la nivelul anului 1948, și indemnizația pentru decorația Ordinului Mihai Viteazul clasa a III-a cu însemne de război.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 240 din 25 iunie 2014, a respins, ca nefondată, acțiunea precizată formulată de reclamant.

Reclamantul a atacat această sentință, arătând că, în cauză, calea de atac este apelul și nu recursul, fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al autorității pârâte de a emite decizia de pensie recalculată, arătând că titularului pensiei militare (tatăl său) i s-au deschis drepturile de pensie prin titlul nr. 47884 din 1948 și faptul că sentința atacată excede obiectului acțiunii, făcând referire și la introducerea moștenitorului în cauză.

În opinia sa, prima instanță nu a respectat prevederile Codului civil și Codului de procedură civilă din 1948 și nu a fost competentă material să soluționeze cauza, precizând că în motivarea soluției nu s-a făcut referire la sistarea la plată a pensiei militare sau sistarea indemnizației de decorație.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea căii de atac exercitate.

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin apărările formulate, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect, prin hotărârea contestată, a fost respinsă cererea recurentului de recalculare a pensiei militare a tatălui său, pentru perioada 1 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1956 și plata în favoarea sa a sumei rezultate, cu titlu de despăgubiri, conform Legii nr. 226/2011.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În raport cu calea de atac exercitată de reclamant, se constată că întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, se califică și vor fi înregistrate ca cereri de recurs.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 1/2013 emisă de Comisia constituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale și obligarea acestui minister și a Casei sectoriale de pensii militare la recalcularea pensiei militare și indemnizației Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a cu însemne de război.

În raport cu obiectul cauzei și rangul autorității publice emitente a actului contestat, de nivel central, corect identificate de prima instanță, se constată că acțiunea intră în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Hotărârea nr. 1/2013 emisă de Comisia constituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale, contestată în cauză, a fost respinsă cererea recurentului, reținând că acesta nu se încadrează în categoriile prevăzute de art. 2 lit. b) din H.G. nr. 1049/2012 privind normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 226/2011 privind persoanele care au calitatea de solicitant, conform acestei dispoziții legale.

Curtea de apel a apreciat că actul administrativ atacat este legal.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile Legii nr. 226/2011 și H.G. nr. 1049/2012.

Astfel, potrivit art. 1 și 7 din Legea nr. 226/2011, au dreptul la reparații morale „fostele cadre militare active, combatante în rândurile armatei regale române, care au fost îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale”, precum și „soția supraviețuitoare a fostului cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, dacă nu s-a recăsătorit”, în această din urmă situație fiind reglementat dreptul la jumătate din indemnizația reparatorie lunară.

În conformitate cu art. 2 lit. b) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armata în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, aprobate prin H.G. nr. 1049/2012, prin „solicitant” se înțelege „îndepărtatul abuziv, soția supraviețuitoare a acestuia, precum și reprezentantul legal al îndepărtatului abuziv ori al soției supraviețuitoare a îndepărtatului abuziv, în numele și pe seama titularului dreptului, în baza mandatului primit.”

Interpretând coroborat aceste dispoziții legale, rezultă că nu pot avea calitatea de solicitant decât îndepărtatul abuziv, soția supraviețuitoare a acestuia, precum și reprezentantul legal al îndepărtatului abuziv, în numele și pe seama titularului dreptului, în baza mandatului primit.

În cauză, partea nu a dovedit că este împuternicită în baza unui mandat expres dat de îndepărtatul abuziv.

Se constată astfel că solicitarea recurentul-reclamant a fost formulată exclusiv în considerarea calității sale de descendent de gradul I al îndepărtatului abuziv, însă legea nu prevede acordarea vreunui drept acestei categorii de persoane.

Așadar, Legea nr. 226/2011 nu conferă dreptul la reparații morale și materiale decât îndepărtatului abuziv, dacă este în viață, sau, în caz de deces, soției supraviețuitoare, iar solicitarea acestor drepturi se poate face personal sau prin reprezentant legal, în baza unui mandat special.

În speță, tatăl recurentului, B., fost ofițer, a decedat la data de 05 octombrie 1959, cu mult înainte de adoptarea Legii nr. 226/2011, astfel încât nu se pot obține reparații materiale sau morale în numele sau pe seama acestuia în temeiul Legii nr. 226/2011.

De altfel, potrivit celor susținute de Ministerul Apărării Naționale și reținute de prima instanță, există hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit, în mod irevocabil, faptul că reclamantul nu are calitatea de solicitant.

Prin urmare, demersul său judiciar este unul fără fundament, așa încât nu se mai impunea ca judecătorul fondului să verifice dacă tatăl recurentului a fost îndepărtat abuziv, dacă pensia acestuia a fost sistată, pe ce temei și în ce perioadă, iar moștenitorul introdus în cauză este chiar reclamantul.

În raport cu soluția dată cererii principale privind anularea Hotărârii nr. 1/2013, în mod corect au fost respinse și capetele de cerere subsidiare referitoare la recalcularea pensiei militare și indemnizației Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a cu însemne de război.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, iar considerentele primei instanțe sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 240 din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM