ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/39/2014, la data de 17.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat a se dispune anularea actului de refuz nejustificat din 10.09.2014, emis de secunda pârâtă și obligarea pârâților la plata unei indemnizații compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public) de la data de 1 noiembrie 2011 și până la sfârșitul vieții, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "refuz soluționare cerere", formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii instanței de fond și anularea adresei din 10 septembrie 2014 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

De asemenea, solicită obligarea pârâtelor la plata unei indemnizații compensatorii dreptului său de pensie, în cuantum de 325 RON lunar, reprezentând 0,45231 puncte pensie sistem public, începând cu data de 01.11.2011, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată conține motive străine de natura cauzei, întrucât s-a apreciat că se solicită despăgubiri materiale de la pârâte, iar nu compensații determinate de invaliditatea permanentă și ireversibilă dobândită în timpul serviciului militar, precum și pentru faptul că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un interes sau un drept legitim fiind confundat cu o cerere de plată a unor despăgubiri.

Legal citați, intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale nu au formulat întâmpinări față de recursul declarat.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a formulat un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2017, completul de filtru a dispus recomunicarea raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului către recurentul-reclamant A., având în vedere că printr-un înscris depus ulterior la dosar, acesta a indicat că solicită comunicarea actelor de procedură la o altă adresă.

Prin încheierea din data de 3 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Recursul formulat de către reclamant a fost structurat pe două cazuri de nelegalitate dintre cele menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv pe pct. 6 și pct. 8.

Prima critică din recurs se referă la ipoteza existenței în considerentele hotărârii atacate a unor motive străine de natura cauzei, încadrabilă prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât aspectele avute în vedere de către prima instanță în considerentele acesteia nu sunt străine de natura cauzei, în sensul avut în vedere de către legiuitor la adoptarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prima instanță analizând natura actului invocat de către reclamant prin cererea introductivă, precum și solicitările acestuia.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare invocat, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se constată că în cauză, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe refuzul nejustificat al intimatei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, materializat în adresa de răspuns din 10.09.2014, prin care i s-a adus recurentului-reclamant la cunoștință faptul că solicitarea sa de acordare a unei indemnizații lunare militare, în valoare de 325 RON, nu poate fi soluționată favorabil, neexistând temei legal.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

În speță, la data de 18.08.2014, recurentul-reclamant A. a adresat o cerere intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin care solicita plata unei indemnizații compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public) de la data de 1 noiembrie 2011 și până la sfârșitul vieții.

Urmare a acestei cereri, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin adresa din 10.09.2014, a comunicat recurentului faptul că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil, în lipsa unui temei legal.

Împrejurarea că răspunsul autorității publice îl nemulțumește pe recurentul-reclamant, precum și susținerile prin care acesta tinde să demonstreze că beneficiul unei sume compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public), începând cu data de 1 noiembrie 2011, ar trebui să-i fie acordat în considerarea calității de persoană cu o invaliditate permanentă, ireversibilă, nu sunt de natură a atrage nelegalitatea actului contestat, în condițiile în care s-a reținut că acțiunea în contencios administrativ nu poate avea ca obiect principal obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în lipsa unui act administrativ a cărui anulare se cere.

Înalta Curte constată că în realizarea controlului de legalitate cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut cu just temei faptul că adresa din 10 septembrie 2014 nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, întrucât cererea administrativă formulată de reclamant nu are temei legal.

Astfel, adresa de răspuns nu poate fi considerată act administrativ asimilat, pentru că s-ar ajunge, pe o cale deturnată, să se soluționeze o cerere de despăgubiri, în lipsa unui act administrativ tipic sau asimilat, care să fie contestat.

Față de aspectele reliefate mai sus, Înalta Curte constată că în speță, nu se poate reține un refuz nejustificat al autorității pârâte în soluționarea cererilor formulate de recurentul-reclamant, în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN