ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Alexandria, A., executor judecătoresc, a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele împotriva debitoarei B., pentru realizarea obligației de plată a sumei de 4.014,76 RON reprezentând debit principal, dobânda aferentă creditului acordat, comision bancar restant, în temeiul titlului executoriu reprezentat de cerere de credit nr. x din 4 iulie 2007, modificat prin actul adițional nr. x din 16 septembrie 2011, în dosarul de executare nr. 926/2018.

Prin Sentința civilă nr. 2993 din 9 octombrie 2018, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. În baza art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ., că debitorul are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Alexandria.

Judecătoria Ploiești, prin încheierea din 22 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Alexandria. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, că verificarea competenței trebuia să se realizeze la primul termen de judecată, în contextul în care reclamantul a ales instanța potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea ce face obiectul învestirii instanței este o cerere de încuviințare a executării silite, formulată de executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei C. SARL împotriva debitoarei B.

Se observă că instanța competentă a soluționa cauza potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Alexandria, și-a declinat competența în considerarea dispozițiilor art. 127 din cod și a calității debitoarei de grefier în cadrul instanței.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speță însă nu se pune problema incidenței acestui text de lege. Astfel, obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța este o cerere de încuviințare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Art. 666 C. proc. civ., care reglementează soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, stipulează în sensul că debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică și nu poate ataca încheierea.

Ca atare, încuviințarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluționare, deși este nevoie de intervenția instanței, nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Or, în aceste circumstanțe, art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Pentru aceste motive, constatându-se greșita dezînvestire a Judecătoriei Alexandria, va fi stabilită competența de soluționare în favoarea acestei instanțe, în acord cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.