ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 296 din 23 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2015, s-au dispus următoarele: admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanții A., prin reprezentant legal B., B., C., D., E., F., prin reprezentant legal E., G., H., I., J., K. și L., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA; obligarea pârâtei la plata către reclamanta B., a sumei de 80.000 de RON, cu titlu de daune morale; respingerea cererii reclamantei B., de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale; obligarea pârâtei la plata către reclamanta A., prin reprezentant legal B., a sumei de 183 de RON lunar, cu titlu de prestații periodice, începând cu data decesului lui N. (10 septembrie 2015) și până la împlinirea vârstei de 18 ani și a sumei de 100.000 de RON, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata către reclamanții C. și D., a câte 10.000 de RON, cu titlu de daune morale, pentru fiecare; obligarea pârâtei la plata către reclamanta E., a sumei de 3.791 de RON, cu titlu de daune materiale și 80.000 de RON, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata către reclamanta F., prin reprezentant legal E., a sumei de 183 de RON lunar, cu titlu de prestații periodice, începând cu data decesului lui O. (10 septembrie 2015) și până la împlinirea vârstei de 18 ani și a sumei de 100.000 de RON, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata către reclamanta G., a sumei de 3.289 de RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 40.000 de RON, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata către reclamanții H., I., J., K. și L., a câte 10.000 de RON, cu titlu de daune morale, pentru fiecare; obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant, a câte 500 de RON reprezentând onorariu avocat.

Prin Decizia civilă nr. 612/A din 13 septembrie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat de pârâta SC M. SA București.

A admis apelul formulat de reclamanții A. prin reprezentant legal B., B., C., D., F. prin reprezentant legal E., E., G., H., I., J., K. și L.

A schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantelor F. prin reprezentant legal E. și A. prin reprezentant legal B., o indemnizație lunară în cuantum 1/4 din salariul minim pe economie, cu titlu de prestație periodică, începând cu data decesului tatălui, 10 septembrie 2015, și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.

A obligat pârâta-apelantă la plata sumei de 100.000 de RON daune morale, către fiecare dintre reclamantele B., E. și G..

A obligat pârâta să plătească reclamanților H., I., J., K. și L., câte 40.000 de RON, cu titlu de daune morale, către fiecare reclamant.

A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale, de 500 de RON, către fiecare reclamant.

A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate.

La data de 29 septembrie 2016, reclamanții apelanți C. și D. au solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 612/A din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia civilă nr. 751 din 10 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 612/A din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2015 în sensul că la alin. (5) din dispozitivul deciziei s-au menționat alături de ceilalți reclamanți și reclamanții C. și D. astfel încât alin. (5) al dispozitivului Deciziei civile nr. 612/A din 13 septembrie 2016 are următorul conținut: "Obligă pârâta să plătească reclamanților H., I., J., K., L.,C. și D. câte 40.000 de RON, cu titlu de daune morale, către fiecare reclamant."

Prin Decizia nr. 754 din 11 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul și s-a casat, în parte, decizia atacată, cu trimiterea cauzei aceleiași Curți de apel, spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți.

Prin Decizia nr. 640 A din 9 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamanții A. prin reprezentant legal B. (mamă), B. (concubina defunctului N.), C. (fratele defunctului N.), D. (fratele defunctului N.), E. (soția supraviețuitoare a defunctului O.), F. (fiica minoră a defunctului O.) prin reprezentant legal E. (mamă), G. (mama defunctului O.), H. (sora defunctului O.), I. (fratele defunctului O.), J. (fratele defunctului O.), K. (sora defunctului O.), L. (sora defunctului O.) împotriva Sentinței civile nr. 296 din 23 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu pârâta intimată M. SA București.

S-a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților.

A fost obligată pârâta apelantă să plătească reclamantelor F. prin reprezentant legal E. și A. prin reprezentant legal B., o indemnizație lunară în cuantum 1/4 din salariul minim pe economie, cu titlu de prestație periodică, începând cu data decesului tatălui lor, 10 septembrie 2015, și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.

A fost obligată pârâta intimată să plătească fiecăreia dintre reclamantele F. prin reprezentant legal E. și A. prin reprezentant legal B. câte 400.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta intimată să le plătească către fiecare dintre reclamantele E. (soția supraviețuitoare a defunctului O.) și B. (concubina defunctului N.) câte 200.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta intimată să plătească reclamantei G. (mama defunctului O.) suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta intimată să plătească către fiecare dintre reclamanții C. (fratele defunctului N.), D. (fratele defunctului N.), H. (sora defunctului O.), I. (fratele defunctului O.), J. (fratele defunctului O.), K. (sora defunctului O.), L. (sora defunctului O.) câte 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile hotărârii apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC M. SA, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel, la acordare daunelor morale, s-a raportat doar la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2015 în care s-a soluționat acțiunea formulată de rudele unei alte victime a aceluiași accident rutier-și anume P.-decizia fiind dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile, respectiv prevederile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2004.

Recurenta a susținut că, chiar așa fiind, instanța de apel nu a judecat în echitate raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2015 întrucât a acordat daune mult mai mari după cum nu a judecat în echitate nici raportat la hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/2016 având ca obiect daunele solicitate de Q. în calitate de fiu al defunctului O., decedat în același accident și nici raportat la criteriile statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

S-a învederat că singurul studiu aplicat, privind daunele morale, făcut până în prezent la nivel central de autoritățile publice ce activează în domeniul asigurărilor de răspundere civilă este Ghidul pentru soluționarea Daunelor Morale emis sub egida Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și că, față de criteriile de calcul luate în considerare în alcătuirea studiului, daunele acordate în speță sunt peste limita impusă de jurisprudență.

Recursul nu este fondat.

Se constată că instanța de apel a judecat cauza în limitele impuse de dispozițiile art. 501 C. proc. civ. și conform dispozițiilor art. 477 C. proc. civ.

Prin Decizia de casare nr. 754/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca în procesul de cuantificare a daunelor morale să se analizeze și hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2015 și jurisprudența invocată de către reclamanți, precum și toate criteriile jurisprudențiale în materie.

În aplicarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, prin art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 al CSA s-a stabilit că asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane, iar contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.

De asemenea, potrivit art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 al CSA, daunele morale în caz de deces se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Așa cum rezultă din art. 1391 alin. (2) din noul C. civ., în cazul prejudiciului nepatrimonial, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui astfel de prejudiciu.

Invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea, susținând că probele administrate nu conțin suficiente elemente care să fi condus instanța la o apreciere obiectivă a situației de fapt și care să circumstanțieze just prejudiciul nepatrimonial, prin raportare la jurisprudența invocată.

De asemenea se susține că instanța de apel nu a avut în vedere, drept criteriu, Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, care cuprinde elemente obiective deduse din analiza soluțiilor pronunțate de către Curțile de Apel, nefiind relevantă limita maximă de despăgubire prevăzută de lege .

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, în condițiile în care niciuna dintre aceste critici deduse judecății prin motivele de recurs nu se subsumează ipotezelor reglementate de textul de lege menționat, și anume nemotivarea hotărârii, existența unor motive contrare sau străine de natura pricinii.

În acest sens, ceea ce critică recurenta este nerespectarea de către instanța de apel a criteriilor de reparație echitabilă a daunelor morale suferite de reclamanți, aspecte ce urmăresc aplicarea corectă, la circumstanțele de fapt ale cauzei, a dispozițiilor privind acoperirea prejudiciului personal nepatrimonial în cadrul mecanismului răspunderii civile delictuale.

Cum în faza procesuală a recursului nu se poate proceda la o reapreciere a cuantumului despăgubirilor ce ar rezulta dintr-o reevaluare a situației de fapt, în baza art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va fi analizată doar eventuala nesocotire a criteriilor legale ce au stat la baza stabilirii acestor despăgubiri.

Din acest punct de vedere, critica este nefondată.

Înalta Curte reține că instanța de apel a stabilit cadrul normativ aplicabil în cuantificarea daunelor morale pornind de la dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 al CSA, în vigoare la data decesului victimei, potrivit cărora în caz de deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Recurenta a apreciat că, în aplicarea acestei norme ce trimite la legislația și jurisprudența instanțelor naționale, instanța de apel trebuia să se întemeieze, în procesul de cuantificare a daunelor morale, pe Ghidul pentru soluționarea daunelor morale și a reproșat instanței de apel că nu a făcut aplicarea acelui ghid.

Acest ghid, care conține date statistice extrase din hotărâri ale instanțelor judecătorești, a fost elaborat, cu titlu de recomandare, pentru uzul societăților de asigurări, de către Fondul de protecție a victimelor străzii.

Înalta Curte consideră că, în mod corect, instanța de apel a considerat că datele statistice depuse de asigurători cu privire la media despăgubirilor acordate de instanțe nu pot fi asimilate legislației și jurisprudenței din România.

Acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral ci un instrument de lucru la dispoziția asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă și, deci, caracter obligatoriu pentru instanțe.

Prin urmare critica referitoare la neaplicarea ghidului cu titlu de criteriu legal, este nefondată.

Este eronată și aserțiunea potrivit căreia lipsesc elementele obiective care au determinat stabilirea cuantumului acestor daune. Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a indicat care sunt criteriile de analiză a prejudiciului moral, respectiv natura valorilor lezate și suferințele de ordin psihic, pe care le-a aplicat în situația concretă dedusă judecății.

Prezumând corect existența unui prejudiciu de ordin moral determinat de legătura de rudenie existentă între reclamanți și victimă, instanța de apel a cuantificat despăgubirile ținând cont, în ceea ce o privește pe soția victimei de speranța de viață fericită și șocul emoțional determinat de dispariția neașteptată a soțului, iar referitor la copii, de pierderea afecțiunii, sprijinului și a îndrumărilor părintești, aspecte avute în vedere la aprecierea caracterului compensatoriu al despăgubirilor morale acordate, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamanți. Aceleași criterii au fost avute în vedere și în situația concubinei mamei și fraților.

Prin urmare, valorile morale lezate prin decesul victimei au fost analizate de către instanța de apel, atât din perspectiva importanței lor, cât și a intensității percepției asupra consecințelor vătămării lor, avându-se în vedere principiile echității și proporționalității daunei cu despăgubirea acordată, dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu scopul urmărit de a nu se ajunge în situația unei îmbogățiri fără just temei.

În lipsa unor criterii clare, abstracte și obiective, prevăzute de legislația națională, instanța de apel s-a raportat, corect, la astfel de criterii consacrate în jurisprudență, apreciind consecințele produse de fapta delictuală.

Recurenta nu a invocat nerespectarea vreunui alt criteriu legal, pentru ca neraportarea instanței de apel la acesta să poată constitui obiect al controlului judiciar, ci a susținut doar nerespectarea ghidului orientativ, despre care s-a reținut că nu îndeplinește condiția unui criteriu legal.

Instanța de apel a avut în vedere hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2015 dar în procedura de cuantificare a daunelor morale a avut în vedere exclusiv principiile echității și proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

În analiza concretă a fiecărei daune morale s-a avut în vedere specificul fiecărei legături de rudenie, intensitatea fiecărei suferințe, raportate la legăturile personale, vârsta și consecințele pe plan emoțional și social.

În consecință, reținând lipsa de temei legal a criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 451 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva Deciziei nr. 640 A din 9 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SC M. SA la plata sumei de 2.986,02 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, către intimații-reclamanți E., F., H., G., J., K., L., I., B., C., D. și A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM