ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2019

HOTĂRÂRE

22.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2018, reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în contradictoriu cu pârâții A. și B. a solicitat instanței să dispună anularea Actului de naștere nr. 3034 din data de 9 iulie 2017 al minorului C..

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele civile, republicată și art. 125 - 128 H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă.

Judecătoria Craiova, prin Sentința civilă nr. 8390 din data de 6 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că domiciliul minorului, astfel cum a fost precizat, este în localitatea Târnăveni, județul Mureș și a dat eficiență dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Prin urmare a apreciat că unicul criteriu de determinare a competenței teritoriale este acela al reședinței minorului potrivit voinței legiuitorului, conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

A reținut că această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., dat fiind obiectul cererii referitor la exercitarea autorității părintești, care intră deci în sfera exercitării drepturilor părintești.

Competența teritorială astfel stabilită în cazul proceselor referitoare la persoane, este exclusivă și absolută, așa cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care potrivit legii au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în ceea ce privește materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.

De asemenea, a avut în vedere că, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, ceea ce înseamnă că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.

Prin Sentința civilă nr. 793 din data de 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târnăveni a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târnăveni și Judecătoria Craiova, a dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, potrivit cărora în cazul anulării actelor de stare civilă sesizarea se face de structurile de stare civilă și se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Totodată, a reținut că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că, în situația solicitării modificării actelor de stare civilă, instanța competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul solicitantului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, în cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Așadar, printr-o dispoziție expresă, cuprinsă în actul normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, legiuitorul a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul/sediul reclamantului.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea de anulare a Actului de naștere nr. 3034 din data de 9 iulie 2017 al minorului C., formulată de reclamantul Municipiul Craiova, prin primar, cu sediul în municipiul Craiova, str. x I. Cuza, județul Dolj.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispozițiile legale anterior evocate și de sediul reclamantului care se află în municipiul Craiova, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, în a cărei circumscripție își are sediul reclamantul.