ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3596/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar

, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 422 din 3

iulie 2001, pronunțată de Judecătoria Alexandria, inculpatul C.G. a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pentru două

infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) și

(3) și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 6 luni.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 2.000.000 lei daune morale părții civile S.M., 10.000.000 lei daune

morale și 19.950.000 lei daune materiale părții civile N.D., precum și la

10.722.924 lei despăgubiri civile Spitalului Clinic de Urgență București .

S-a reținut că, la 24 septembrie

2000, urmare nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile

publice, inculpatul a pierdut controlul volanului autocamionului pe care îl

conducea pe DN 51 și a provocat un accident soldat cu vătămarea corporală a

părților vătămate S.M. și N.D., care au suferit leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 15 - 16, respectiv 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, reținând, de

asemenea, o culpă concurentă de 30 % în sarcina acestei din urmă părți.

Tribunalul Teleorman prin decizia

penală nr. 89 din 13 martie 2002 a admis apelurile declarate de inculpat și partea

civilă N.D., iar prin aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a

redus pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 luni

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

De asemenea, a micșorat despăgubirile

morale acordate părții civile S.M. la 1.000.000 lei și la 5.000.000 lei pe cele

acordate părții civile N.D., majorând, totodată, despăgubirile materiale

acordate acestei din urmă părți civile la 52.395.514 lei, din care 38.145.514

lei reprezentând diferența de salariu lunar în perioada 24 septembrie 2000 – 1

ianuarie 2001, prin reținerea unei culpe comune, respectiv 50 % pentru inculpat

și 50 % pentru partea vătămată N.D.

Curtea de Apel București prin

decizia penală nr. 1056 din 6 iunie 2002, a respins, recursurile declarate de

partea civilă N.D. și de către inculpat.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că instanțele nu

au stabilit corect întinderea prejudiciului suferit de partea vătămată N.D.

În raport de actele dosarului s-a

solicitat reducerea despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către

partea civilă N.D. de la 52.395.514 lei la 17.428.787 lei.

Recursul în anulare declarat este

întemeiat.

Instanța de apel a constatat că

daunele materiale reținute de prima instanță, în sumă de 28.500.000 lei (din

care inculpatul a fost obligat la 19.950.000 lei prin reținerea unei culpe de

70 %), trebuie reduse la 14.250.000 lei, la care a adăugat drepturile bănești

de 76.291.128 lei cuvenite pentru diferența dintre salariul ce l-ar fi încasat

dacă desfășura o activitate (14.416.586 lei) și contravaloarea concediului

medical pentru perioada 24 septembrie 2000 – ianuarie 2001, iar în final a

obligat pe inculpat să plătească 52.395.414 lei despăgubiri civile (14.416.586

lei – 8.058.992 lei = 6.357.549 x 12 luni = 76.291.128 lei reduse la jumătate =

38.145.514 +14.250.000 = 52.395.514 lei).

La efectuarea acestor calcule,

instanța de apel a avut în vedere adeverința salarială a părții civile emisă de

SC K.R. SA Alexandria din care rezultă că, în perioada 24 septembrie 2000 – 1

ianuarie 2001, salariatul său N.D. a încasat suma de 8.058.992 lei reprezentând

drepturile bănești pentru concediul de boală, menționând, totodat, că, dacă ar

fi lucrat, în aceeași perioadă acesta ar fi încasat suma de 14.416.586 lei

drepturi salariale.

Din adresa nr. 2169 din 29 noiembrie

2001 SC K. SA rezultă, fără dubiu, perioada concediului de boală (24 septembrie

2000 – 1 ianuarie 2001), suma încasată (8.058.992 lei), precum și suma ce i

s-ar fi cuvenit dacă desfășura activitate (14.416.586 lei), astfel că în mod

greșit instanța a raportat diferența bănească de 6.357.594 lei la 12 luni, deși

partea civilă s-a aflat în incapacitate de muncă doar în perioada menționată în

adresă și nu pe durata a unui an.

În raport de cele reținute, în

condițiile în care culpa părții vătămate a fost reținută de 50 %, diferența

salarială de 6.357.594 lei trebuia împărțită la 2, rezultând suma de 3.178.787

lei la care se adaugă suma de 14.250.000 lei reprezentând cheltuielile

ocazionate de spitalizarea victimei, în final suma la care trebuia obligat

inculpatul către partea civilă N.D. era de 17.428.787 lei.

În conformitate cu art. 414

1

,

cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a

admite recursul în anulare, în sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 422 din 3 iulie 2001 a Judecătoriei Alexandria,

deciziei penale nr. 89 din 13 martie 2002 a Tribunalului Teleorman și deciziei

penale nr. 1056 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel București, privind pe

intimatul inculpat C.G.

Casează hotărârile atacate cu

privire la soluționarea acțiunii civile, în sensul că reduce despăgubirile la

care a fost obligat inculpatul către partea civilă N.D. de la 52.395.514 lei la

17.428.787 lei.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.