ÎCCJ, Decizia nr. 113/2019

HOTĂRÂRE

13.05.2019

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 113/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la 29 iunie 2017, sub Dosarul nr. x/2017, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Oradea prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 457.711,34 RON, reprezentând cota de 0,1% și cota de 0,7%, aferentă unui număr de 38 de autorizații de construire, cu penalități de întârziere.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, ale art. 40 din Legea nr. 10/1995, ale art. 75 din Ordinul nr. 839/2009, ale art. 30 și urm. din C. proc. civ., ale art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, C. fisc. și C. proc. fisc.

Prin Încheierea nr. 2947/CA/2017 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a III-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bihor, invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Bihor, având în vedere că, în cauză, nu există vreun act administrativ tipic sau asimilat care să fie supus controlului instanței de contencios administrativ.

Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 201/C/2017 din 20 decembrie 2017, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar și a respins acțiunea introductivă ca fiind prescrisă.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 502/A din 25 mai 2018, a admis apelul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții București, a schimbat sentința apelată în sensul că a admis acțiunea introductivă și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 457.711,34 RON.

Prin încheierea nr. 203 din 12 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că obiectul litigiului vizează o acțiune în pretenții și accesoriile acesteia, reprezentând obligațiile de plată a unor sume echivalente cu cota de 0,1% și de 0,7% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire.

Totodată, în raport cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) art. 228 se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței.

Având în vedere că în prezenta cauză sunt supuse analizei instanței pretenții solicitate în baza unor legi speciale, respectiv Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 10/1995, competența soluționării acestor categorii de litigii aparține secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai mult, dat fiind faptul că litigiul pendinte se situează în limitele unei acțiuni civile față de obiectul și natura cauzei, coroborat cu împrejurarea că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare au fost pronunțate de către secția I civilă a Tribunalului Bihor, respectiv a Curții de Apel Oradea, se constată că instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată este secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în favoarea căreia s-a declinat prezenta cauză.

Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 689 din 2 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin Primar în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul, spre competentă soluționare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut că alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune ale completurilor de judecată, care funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activității de judecată de la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice".

Or, față de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs (acțiune în răspundere contractuală), de data înregistrării acesteia pe rolul instanței supreme (1 august 2018) și de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții ale instanței a cauzelor în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul având ca obiect acțiunea în răspundere contractuală (ID 3160) se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, acestei instanțe revenindu-i competența de soluționare a recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, la 7 mai 2019, sub nr. x/2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civile, pentru următoarele considerente.

Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat la 1 august 2018; raportat la data înregistrării cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, partajarea competenței funcționale între secția I civilă și secția a II-a civilă ale instanței supreme este instituită, în principal, prin dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, emisă în aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La pct. 2 al Anexei nr. 1 a Hotărârii anterior menționate, s-a stabilit că în cadrul secției a II-a civile funcționează 7 complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect: [...] - pretenții (ID 4620 și ID 3840).

În cauză, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții București a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Oradea, prin primar la plata sumei totale de 457.711,34 RON, reprezentând cotele de 0,1% și de 0,7%, aferente unui număr de 38 de autorizații de construire, cu penalități de întârziere.

Așadar, litigiul are ca obiect o acțiune în pretenții, care nu se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere.

Întrucât cauzele având acest obiect sunt date în jurisdicția exclusivă a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului prin repartizare aleatorie, Completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției menționate.