ÎCCJ, Decizia nr. 101/2019

Asupra plângerii la contestația privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 25 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de recurentul A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că recursul cu care a fost învestită Înalta Curte a urmat procedura de filtru, potrivit dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, că actele de procedură au fost realizate cu respectarea termenelor procedurale în cadrul procedurii de filtru, astfel încât nu se poate reține o tergiversare a judecății recursului aptă să creeze contestatorului vreun prejudiciu procesual.

II. Plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 3 zile de la comunicare, prevăzut de art. 524 alin. (5) teza a doua din C. proc. civ., a formulat plângere contestatorul-recurent.

În motivarea plângerii, acesta a susținut că recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție a început în data de 30 mai 2016, iar încheierea atacată se referă doar la etapa de soluționare a ultimului ciclu procesual. Apreciază că legiuitorul se referă la soluționarea procesului, nu la o singură etapă a acestuia, respectiv la situația când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Pentru a justifica plângerea, contestatorul-recurent a făcut istoricul cauzelor sale aflate pe rolul instanțelor, pornind de la cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la 2 decembrie 2014 și arătând că la Înalta Curte cererile sale au fost judecate în 2 ani și 11 luni, pronunțându-se 9 hotărâri judecătorești de respingere a căilor de atac prevăzute de lege, prin înlocuirea normelor de drept aplicabile materiei proprietății intelectuale cu interpretări străine cauzei, încălcând autoritatea de lucru judecat și ordinea publică de drept constituțional.

A susținut, de asemenea, că tergiversarea succesivă a procesului în faza de recurs s-a datorat și faptului că soluționarea incidentelor procedurale nu a fost repartizată administrativ unor magistrați-asistenți competenți în materia proprietății intelectuale, pentru întocmirea rapoartelor asupra admisibilității, respectiv unor complete de judecată specializate în această materie.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra plângerii împotriva încheierii prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului

Analizând plângerea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, o va respinge, ca nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Art. 522 - 526 din C. proc. civ., purtând denumirea marginală de contestație privind tergiversarea procesului, au instituit o cale de atac, aflată la dispoziția părților, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că procedura contestației privind tergiversarea procesului poate să fie folosită numai atunci când nu sunt luate măsuri pentru pregătirea finalizării procesului. Dacă sunt luate anumite măsuri, dar acestea sunt greșite ori chiar abuzive, critica împotriva acestora poate să fie făcută odată cu atacarea hotărârii finale.

Recurentul A. vizează, prin contestația promovată, motivul de contestație prevăzut de art. 522 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., text care deschide calea contestației pentru neîndeplinirea ori nedispunerea măsurilor de îndeplinire a oricărui act de procedură necesar judecării cauzei de către instanța însăși, iar nu pentru judecată în ansamblul său.

Acest lucru nici nu ar fi posibil, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., atunci când contestația este admisă, prin încheierea pronunțată instanța ia de îndată măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Or, asemenea măsuri nu pot fi luate într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre finală de dezînvestire, așa cum susține contestatorul atunci când indică cele 9 hotărâri judecătorești pronunțate de instanța supremă, ci doar într-un dosar aflat în curs de judecată.

De aceea, în mod firesc, instanța care a pronunțat încheierea atacată în cauza de față a făcut analiza modului de desfășurare a procedurii și respectarea termenelor legale de la momentul înregistrării la Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 24 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Pentru aceste considerente, constatând că nu se poate reține o tergiversare a judecării recursului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 și că nu sunt motive de reformare a încheierii pronunțate asupra contestației privind tergiversarea procesului, plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de recurentul A. împotriva încheierii civile din 25 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV