ÎCCJ, Decizia nr. 103/2019

Asupra plângerii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, are ca obiect recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 136 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea acestuia privind completarea Deciziei nr. 112 din 21 mai 2018, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar.

În Dosarul nr. x/2018, prin încheierea din camera de consiliu de la 5 noiembrie 2018, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (4) teza întâi din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că pot formula în scris punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Ulterior, având în vedere actele efectuate în procedura reglementată de art. 493 din C. proc. civ., a fost fixat termen în ședința Completului de filtru la data de 25 februarie 2019, fără citarea părților, în vederea examinării recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5), (6) sau (7) din același cod.

II. Contestația privind tergiversarea procesului

În Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., recurentul A. a formulat, la data de 20 februarie 2019, contestație privind tergiversarea procesului, în motivarea căreia arată că de "la 18 noiembrie 2018", când a "depus la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție Punctul de Vedere asupra Raportului privind admisibilitatea recursului (...) au trecut 90 zile, fără ca Înalta Curte să ia măsurile prevăzute în art. 493 din C. proc. civ., modificat pe motiv de neconstituționalitate prin Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 839/2015".

În final, recurentul A. solicită instanței "să ia măsurile legale pentru ca această situație să fie înlăturată"

III. Hotărârea Înaltei Curți asupra contestației

Prin încheierea din 25 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca rămasă fără obiect, contestația formulată de A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018

În motivare, s-a arătat că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2018 a fost soluționat, prin pronunțarea de către Completul de 5 judecători al instanței supreme a Deciziei nr. 56 din 25 februarie 2019, împrejurare față de care contestația privind tergiversarea procesului, formulată de recurent, având același termen de judecată, a rămas fără obiect.

IV. Plângerea formulată de contestator

Împotriva încheierii din 25 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, la 22 martie 2019, în temeiul art. 524 alin. (5) din C. proc. civ., a formulat plângere contestatorul A., solicitând să se ia măsurile legale pentru soluționarea excepțiilor de nelegalitate ridicate.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra plângerii

Examinând încheierea atacată, în raport cu motivele formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că plângerea este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce urmează.

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al art. 522 prevede cazurile în care poate fi formulată respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Pornind de la aceste considerente în analiza încheierii atacate, se constată că, în mod legal, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a reținut, prin încheierea pronunțată asupra contestației la tergiversarea procesului, că în cauză nu poate fi reținut cazul de tergiversare menționat de contestator.

În speță, contestația privind tergiversarea procesului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., conform cărora se poate face contestație privind tergiversarea procesului și în situația în care instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Or, din verificările efectuate, se constată că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 12 noiembrie 2018, prin înmânare destinatarului - conform mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de înmânare, cu respectarea dispozițiilor art. 163 din C. proc. civ.

La data de 22 noiembrie 2018, recurentul a formulat punct de vedere scris cu privire la raport, iar la data de 12 decembrie 2018 cauza a fost scoasă de pe rol pentru a fi repartizată aleatoriu completelor de 5 judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367/2018 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale (conform Rezoluției de la Dosar nr. x/2018).

Urmare repartizării aleatorii acestui complet de judecată, s-a fixat termen de judecată a cauzei, în ședința Completului de filtru, la data de 25 februarie 2019, fără citarea părților, în vederea examinării recursului, potrivit art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. la aceeași dată, recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2018 a fost soluționat, prin pronunțarea de către Completul de 5 judecători al instanței supreme a Deciziei nr. 56 din 25 februarie 2019 .

În aceste condiții, în mod corect, contestația privind tergiversarea procesului, formulată la 20 februarie 2019, a fost respinsă ca rămasă fără obiect prin încheierea de ședință din 25 februarie 2019.

Înalta Curte mai constată, din actele și lucrările dosarului, că instanța învestită cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului a examinat toate aspectele relevante, expuse de petent în susținerea contestației, afirmațiile acestuia cu privire la legalitatea măsurilor adoptate de instanțele de judecată excedând limitele cenzurii în procedura prevăzută de art. 522 și următoarele din C. proc. civ.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV