ÎCCJ, Decizia nr. 82/2018

Asupra plângerii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, are ca obiect recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 5 aprilie 2017, pronunțate de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2016, prin care, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, s-a dispus, din oficiu, suspendarea din funcția de judecător a pârâtului, începând cu data de 6 aprilie 2017 și până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 23 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 493 alin. (4) teza întâi din C. proc. civ., completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că pot formula în scris un punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Ulterior, având în vedere actele efectuate în procedura reglementată de art. 493 din C. proc. civ., a fost fixat termen în ședința Completului de filtru la data de 29 ianuarie 2018, dată la care, prin încheierea pronunțată, instanța a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond a acestei căi de atac la data de 26 martie 2018, cu citarea părților.

II. Contestația privind tergiversarea procesului

La data de 6 martie 2018, în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., recurentul-pârât A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, prin care a solicitat obligarea instanței să stabilească un termen de judecată util.

În susținerea contestației, petentul a menționat, în esență, că, față de obiectul litigiului, care constă în recursul declarat împotriva Încheierii din 5 aprilie 2017, pronunțate de Secția pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție, fixarea termenului de judecată pe fond la data de 26 martie 2018 s-a făcut în mod fraudulos, de conivență cu membrii Secției pentru judecători care au pronunțat și hotărârea atacată, de către președintele de complet, care este coleg cu autorii hotărârii recurate, astfel încât să facă imposibilă pronunțarea deciziei anterior soluționării dosarului de către instanța disciplinară.

III. Hotărârea Înaltei Curți asupra contestației

Prin Încheierea din ședința camerei de consiliu de la 12 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A. privind tergiversarea procesului.

Instanța a reținut că soluția se impune, deoarece, în raport cu data înregistrării la dosar a contestației, precum și cu termenul fixat pentru soluționarea contestației, respectiv 12 martie 2018, termenul din 26 martie 2018 este cel mai apropiat termen posibil a fi acordat pentru soluționarea recursului, având în vedere că este următoarea dată la care este planificată ședința Completului de 5 judecători căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza.

Totodată, s-a reținut că, prin Încheierea de admitere în principiu a recursului din 29 ianuarie 2018, termenul de judecată pe fond a fost fixat la data de 26 martie 2018, în funcție de planificarea și de gradul de încărcare a ședințelor Completului de 5 judecători. .

IV. Plângerea formulată de contestator

Împotriva Încheierii din ședința camerei de consiliu de la 12 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017, la data de 26 martie 2018 (data poștei), în temeiul art. 524 alin. (5) din C. proc. civ., a formulat plângere contestatorul A., solicitând înlăturarea încheierii și admiterea contestației sale privind tergiversarea procesului, astfel cum aceasta a fost formulată.

Autorul plângerii a contestat soluția din perspectiva lipsei oricăror date concrete, factuale, privind încărcătura completului, fiind, în opinia sa, o afirmație generică, precum și sub aspectul lipsei oricărei analize a motivelor pe care le-a invocat.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra plângerii

Examinând încheierea atacată, în raport cu motivele formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce urmează.

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al art. 522 prevede cazurile în care poate fi formulată respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Pornind de la aceste considerente în analiza încheierii atacate, se constată că, în mod legal, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a reținut, prin încheierea pronunțată asupra contestației la tergiversarea procesului, că în cauză nu poate fi reținut cazul de tergiversare menționat de contestator.

În speță, contestația privind tergiversarea procesului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., conform cărora se poate face contestație privind tergiversarea procesului și în situația în care instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Cu just temei s-a reținut în încheierea atacată, că nu se poate stabili, în sensul cerut de textul de lege în temeiul căruia a fost formulată contestația, că instanța de judecată nu a fixat un termen de judecată util.

Soluționând contestația, Curtea a apreciat în mod corect că a fost respectată cerința de judecare a cauzei într-un termen optim și previzibil, raportarea datei de 26 martie 2018, când s-a fixat termenul de judecată a recursului (după epuizarea procedurii obligatorii de filtrare a recursului), la data soluționării contestației, respectiv, 12 martie 2018, la condica ședințelor de judecată și la gradul de încărcare cu cauze al instanței pe ședință, fiind, pe de o parte, de natură a confirma concluzia instanței, iar pe de altă parte, de natură a infirma susținerile contestatorului privind lipsa argumentelor concrete, factuale în motivarea soluției.

Înalta Curte mai constată, din actele și lucrările dosarului, că instanța învestită cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului a examinat toate aspectele relevante, expuse de petent în susținerea contestației, afirmațiile acestuia privind pretinsa lipsă de imparțialitate a președintelui completului de judecată, invocate și în cuprinsul cererii de recuzare pe care acesta a formulat-o împotriva magistratului, excedând limitele cenzurii în procedura prevăzută de art. 522 și următoarele din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din ședința camerei de consiliu de la 12 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED