ÎCCJ, Decizia nr. 197/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3691 din 18 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 567/CM din 21 decembrie 2016 a Curții de Apei Constanța, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a făcut aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., reținând, în esență, că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru a se continua judecata, invocând drept temei prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, s-a susținut că instanța de judecată în mod greșit a respins cererea ca tardivă, deoarece intimații nu au formulat întâmpinare prin care să invoce această excepție; pe de altă parte, pentru a-și justifica formularea tardivă a cererii de revizuire, revizuentul a invocat o serie de probleme familiale care l-au împiedicat să se preocupe și de acest aspect.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece critica de nelegalitate formulată vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, aceasta va fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (5) din codul menționat.

Potrivit textului procedural menționat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu se circumscrie aspectului de nelegalitate invocat.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, speța dedusă judecății, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 22 ianuarie 2017.

Cererea de revizuire a fost formulată la 25 iulie 2018 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că tardivitatea depunerii cererii de revizuire trebuia invocată prin întâmpinare, deoarece norma încălcată are caracter imperativ, iar excepția este de ordine publică, astfel încât poate fi invocată și de instanță din oficiu; de asemenea, motivele personale invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

Constatând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimata S.C. Prestarea B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 3691 din 18 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Obligă recurentul A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de RON către intimata SC Prestarea B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM