ÎCCJ, Decizia nr. 65/2020

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire, cu motivarea că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite, deoarece prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în apel o soluție nefavorabilă reclamanților, revizuenții din prezenta cauză, iar prin decizia potrivnică s-a dat câștig de cauză unei alte persoane prin admiterea apelului declarat de respectiva parte, astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B. și C. au formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea cererii, s-a arătat că autoarea atât a părților din prezentul dosar, cât și a celor din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea contrară în raport cu care s-a solicitat revizuirea este una și aceeași: D., titlul de proprietate care sta atât la baza cererii de despăgubire a recurenților, cât și a numitei E. este același, iar cauza este aceeași, scopul acțiunii în ambele dosare fiind valorificarea dreptului subiectiv izvorât din calitatea de moștenitori ai acelorlași autori.

Or, rațiunea pentru care legiuitorul a instituit dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost tocmai aceea de a preveni toate acele situații în care în baza aceluiași titlu, pentru aceeași cauza și același scop să nu se poată pronunța decizii judecătorești contrare, modul de aplicare al normelor de drept trebuind sa fie caracterizate prin stabilitate și consecvență juridică, iar nu să conducă în mod aberant la pronunțarea de hotărâri contrare pentru același scop și cauza, cum este situația de față.

Totodată, neaplicarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. doar pentru ca demersul juridic a fost întreprins în calitate de moștenitori și nu în calitate de titulari ai titlului de despăgubire, ca urmare a faptului ca autorii au decedat, echivalează cu o veritabilă denegare de dreptate și interpretare vădit greșită și a legii.

Preliminar, față de cererea formulată de recurenții A., B. și C. privind reluarea judecării procesului, în conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea voluntară a pricinii, va repune pe rol cauza.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de revizuenți și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În analiza acestui motiv, se constată că invocarea dispozițiilor acestui text de lege s-a efectuat formal, fără a fi dezvoltate și indicate criticile care pot fi subsumate acestui motiv.

În concluzie, câtă vreme nu s-a demonstrat că hotărârea nu este motivată, că există contradicție între considerente și dispozitiv sau că au fost reținute motive care nu au legătură cu pricina, criticile aduse de recurenți nu sprijină motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Distinct de această concluzie, se constată că soluția hotărârii recurate este motivată cu respectarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ., astfel că nu există temei pentru atragerea efectelor motivului de recurs anterior menționat.

Conform dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Susținerea recurenților potrivit căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile legale citate, invocate de recurenți drept temei al cererii formulate în fața instanței de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Astfel, prin Decizia nr. 1106A din 15 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de E., moștenitoare a reclamantului F., împotriva Sentinței nr. 1622 din 14 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și s-a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să emită titlul de plată conform Deciziei de despăgubire nr. 7037 din 18 noiembrie 2009 în cotă de 1/2 din valoarea de 1.428.734,50 RON.

Cea de a doua hotărâre indicată și a cărei retractare se solicită, anume Decizia nr. 1379 A din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., G. și C., moștenitori ai doamnei D., împotriva Sentinței nr. 1189 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în contradictoriu cu intimata - pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Rezultă, așadar, că în cauză nu este îndeplinită condiția identității de părți, întrucât recurenții nu au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat Decizia nr. 1106A din 15 decembrie 2017, nici în nume propriu și nici urmare a transmiterii legale a calității procesuale.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, același titlu de despăgubire nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității necesare pentru a se reține autoritatea de lucru judecat și implicit a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic condițiile de admisibilitate a cererii și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză, acesta fiind și motivul pentru care instanța de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurenților nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susținerea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de recurenții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge recursul formulat de recurenții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2020.

GGC - CL