ÎCCJ, Decizia nr. 105/2020

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1597 din 3 octombrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect, iar contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norma legală incidentă.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia cu consecința anulării Deciziei nr. 130/2019 din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Constanța.

În susținerea căii de atac formulate, a arătat că, având în vedere contrarietatea hotărârilor pronunțate în cauză și necesitatea respectării principiului autorității de lucru judecat și restabilirii situației anterioare, este îndeplinită condiția identității de obiect, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotărârilor ar fi dificilă.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea - prin Consiliul Județean Tulcea și Regia Autonomă Aeroportul "Delta Dunării" Tulcea au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicitând admiterea acesteia, având în vedere că, prin argumentele pe care se sprijină, recursul vizează doar motive de eventuală netemeinicie a hotărârii atacate, limitându-se practic la o reiterare a situației de fapt a cauzei și la expunerea relațiilor dintre părți. Pe fond, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor concluzionând în sensul că recursul este admisibil.

Completul de filtru, prin încheierea din 25 mai 2020, a admis în principiu recursul formulat de A. și a fixat termen de judecată la 13 iulie 2020, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat, prin argumentele expuse, se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De altfel, prin încheierea din 25.05.2020, Înalta Curte, în complet de filtru, a constatat admisibilitatea în principiu a recursului și din perspectiva încadrării criticilor în prevederile art. 488 din C. proc. civ., iar prin întâmpinări nu au fost relevate în susținerea excepției nulității alte împrejurări, care să justifice o altă concluzie, motiv pentru care va fi respinsă excepția nulității recursului.

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Pe cererea de recurs, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Conform dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Susținerea recurentului potrivit căreia în cauză erau incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate ca temei al revizuirii, nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, dispozițiile legale citate reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii. Astfel, deciziile pronunțate în cadrul dosarelor nr. x/2009, nr. y/2011 și nr. z/2015 vizează drepturi salariale din perioade de timp diferite și temeiuri juridice distincte.

Privite comparativ, contrar susținerilor recurentului, litigiile menționate au părți, obiect și cauză diferite, prin aceasta din urmă înțelegându-se situația de fapt calificată juridic.

Or, nefiind îndeplinită condiția identității de părți, obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile în discuție, în mod corect a reținut instanța de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice și nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, aceleași raporturi de serviciu nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității de părți, obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, și deci incidența dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic condițiile de admisibilitate a cererii și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat, motivele pentru care aceste cerințe nu sunt întrunite în cauză.

Dezlegările date problemelor de drept în considerente, precum și situațiile de fapt stabilite beneficiază de autoritate de lucru judecat în anumite condiții.

Considerentele unei hotărâri prin care instanța interpretează texte de lege la modul general, efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părților în cauză, nu intră în puterea de lucru judecat.

Față de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent, decizia atacată fiind legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinări.

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1597 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iulie 2020.

GGC - GV