ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. Tulcea, prin Hotărârea nr. 1 din 21 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea reclamantei SC T. SA Tulcea și a obligat pe pârâta SC D. SA Smîrdan la plata sumei de 5.581,5 dolari SUA din care 5.039,5 dolari SUA chirie și 542 dolari SUA dobândă, cu 13.000.000 lei cheltuieli de judecată, totodată a fost admisă acțiunea reconvențională a pârâtei SC D. SA Smîrdan și a fost obligată reclamanta SC T. SA Tulcea la plata sumei de 5.931 dolari SUA contravaloare contrastalii din care 5.355 dolari SUA - contrastalii și 576 dolari SUA dobândă, precum și 4.640 euro contravaloare reparații, din care 4190 euro reparații și 450 euro dobândă; luându-se act de renunțarea la judecată privind contravaloarea remorcajului, cu 19.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta arbitrală SC T. SA Tulcea a formulat o acțiune în anulare potrivit art. 364 lit. b) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 13 din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, a respins excepția necompetenței materiale, a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC T. SA Tulcea în contradictoriu cu pârâta SC D. SA Smîrdan; a anulat în parte hotărârea arbitrală în ce privește cererea reconvențională și pe fond a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, a respins cererea reconvențională ca prescrisă și cererea pentru cheltuieli de judecată ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii arbitrale, cu 2.450 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei. Împotriva acestei hotărâri judecătorești pârâta arbitrală SC D. SA Smîrdan a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., solicitând, în esență, respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamantă și menținerea hotărârii arbitrale, întrucât, în cauză, se aplică prescripția de 3 ani prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Recursul pârâtei arbitrale este nefondat pentru cele ce se cor arăta în continuare. Procedând la examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care recurenta-pârâtă le face prin recursul de față, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul unui „contract de schimb de nave” prin care părțile au convenit să-și închirieze reciproc anumite nave, urmărind în realitate un schimb de folosință al acestora, care implica potrivit celor convenite plata prin compensare sau decontări bancare, urmând ca pârâta să achite diferența de preț din chirie de 550 dolari SUA prin compensări cu produse balastiere. În consecință, având în vedere că obiectul contractului a fost închirierea unor nave, corect instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 954 C. com. privind prescripția dreptului la acțiune în acest caz, de un an de la împlinirea călătoriilor.

Astfel că, dreptul pârâtei la acțiunea sa reconvențională în litigiul de față s-a născut la data de 11 iulie 2003 când au fost preluate barjele de la reclamantă, situație în care pretențiile sale din cererea sa formulată la data de 14 ianuarie 2005, au fost corect respinse ca prescrise, prin acțiunea în anulare a hotărârii formulată de reclamantă. Față de cele de mai sus, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL Smârdan împotriva sentinței civile nr. 13/Com din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.