ÎCCJ, Decizia nr. 96/2018

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, penal 2 în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul intimat inculpat A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat, în esență, că examenul legăturii cu cauza a textului criticat pentru neconstituționalitate se realizează în mod concret, în funcție de interesul specific al celui ce invocă excepția și de înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

În acest sens, s-a reținut că în cauză, excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 311 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia:

"Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a)", iar cea din urmă menționată prevedere arată că în cauzele penale date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, "completul de judecată este format din 3 judecători".

Textul criticat pentru neconstituționalitate stabilește faptul că, în etapa procesuală a camerei preliminare, în situația particulară a cauzelor penale a căror judecată în primă instanță este dată, prin lege, în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul de cameră preliminară este unul dintre cei trei judecători ce fac parte din completul colegial ce soluționează cauza pe fond, astfel cum este prevăzut de art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Analizând stadiul procesual, Completul de 5 Judecători a constatat că prezenta cauză se află în curs de judecare a apelurilor declarate de părți - între care și apelantul intimat inculpat - împotriva sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr. x/2015, prin care, între altele, apelantul intimat inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile procesuale criticate pentru neconstituționalitate, văzând stadiul procesual al cauzei, constând în apel formulat împotriva unei hotărâri de condamnare pronunțate în cadrul judecării fondului, Completul de 5 Judecători a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la cererea de apel formulată de apelantul intimat inculpat.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare cuprinsă în încheierea din data de 13 aprilie, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017,în termenul legal, inculpatul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 mai 2017, sub nr. x/1/2017/a2.2, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 11 iunie 2018.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 11 iunie 2018 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că recursul declarat de inculpatul A. este nefondat.

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate";

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. A admite că instanța în fața căreia a fost invocată excepția nu ar avea posibilitatea de a cenzura cererile de sesizare echivalează cu a considera că, în procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992, evaluarea instanței are doar un caracter pur formal, concluzie inconciliabilă cu specificul cerințelor de admisibilitate ce trebuie evaluate și care, așa cum s-a arătat, nu antamează întotdeauna doar chestiuni de formă.

Referitor la examenul legăturii cu cauza se apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în procesul în care a intervenit astfel încât, decizia Curții Constituționale pronunțată în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

În contextul acestor argumente, în examinarea interesului cererii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31<SUP>1</SUP> și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare invocată de către recurentul inculpat A. nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Așa cum s-a arătat, legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecata.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

În cauză, întrucât cadrul procesual în care a fost invocată excepția nu are legătură cu dispozițiile legale a căror constituționalitate se contestă, remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nefiind folosit de inculpat în scopul și finalitatea sa, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că un asemenea demers este inadmisibil.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu situația juridică a inculpatului deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate (ce reglementează compunerea diferită, din trei judecători, a completului de judecată ce soluționează cauzele pe fond la Înalta Curte de Casație și Justiție, față de cea a completului de judecător unic, care soluționează procedura camerei preliminare la această instanță) nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluției pronunțate.

Așadar, în condițiile în care, în cauză, nu s-a justificat un interes, soluționarea excepției de neconstituționalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra situației juridice a apelantului inculpat A., neputându-se constata existența unui interes în analiza relevanței excepției invocate în cauza de față, Înalta Curte constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31<SUP>1</SUP> și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în încheierea din data de 13 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, penal 2 în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în încheierea din data de 13 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, penal 2 în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2018.