ÎCCJ, Decizia nr. 181/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul intimat inculpat A., prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul intimat inculpat B., prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004.

Pentru a dispune astfel, a reținut că prin cererile formulate apelanții intimați inculpați A. și B., prin apărători aleși, au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004 și, respectiv, art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, arătând că acestea încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l), art. 126 alin. (4) și art. 1 alin. (5) (în conformitate cu care toate aspectele legate de organizarea și funcționarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci inclusiv modalitatea de compunere a completurilor, trebuie stabilite prin lege organică), art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (sub aspectul imparțialității instanței), dar și art. 16 alin. (19), art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 din Constituția României prin raportare la art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 12 la Convenție (texte care statuează egalitatea între cetățeni, fără privilegii și discriminări).

Totodată, s-a susținut că, cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată, aspect care rezultă din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Verificând, din această perspectivă, solicitările formulate de apelanții intimați inculpați A. și B., Înalta Curte a constatat că cererile întrunesc doar patru din cele cinci condiții instituite de lege pentru admisibilitatea acestora, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către persoane având calitatea de apelant inculpat în speță și vizează un text de lege aflat în vigoare (art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004), care nu a fost anterior declarat neconstituțional, nefiind îndeplinită, însă, cerința legăturii cu cauza.

În ceea ce privește cerința reglementată de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, din examinarea argumentelor invocate de apelanții intimați inculpați A. și B. în susținerea cererilor de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a constatat că, doar aparent, obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004 au legătură cu soluționarea cauzei, în realitate, ele nereprezentând aspecte de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României. Astfel, deși textul de lege criticat vizează compunerea completurilor de 3 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, aspectele invocate de apelanți pentru a susține neconstituționalitatea acestuia se referă la absența, în dispozițiile Legii nr. 304/2004, a reglementării unei proceduri care să stabilească o modalitate aleatorie de desemnare a membrilor acestor formațiuni de judecată.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că o excepție de neconstituționalitate trebuie să tindă la excluderea unei norme/text de lege din fondul legislativ activ, din dreptul pozitiv, iar nu la completarea/modificarea unor dispoziții legale ori introducerea unor noi prevederi, cu consecința reconfigurării modalității de compunere a completurilor de judecată, aspect ce este de competența exclusivă a Parlamentului, conform art. 61 alin. (1) din Constituția României. Astfel, raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată și față de faptul că, în speță, excepția invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă în sensul reglementării exprese a unor criterii concrete de desemnare a membrilor completurilor de 3 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție (aleatoriu/prin tragere la sorți, așa cum se prevede pentru formarea completurilor de 5 judecători), instanța a apreciat că aspectele invocate de autori nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Împotriva dispozițiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate, cuprinse în încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008, au formulat, în termen procedural, recurs inculpații B. și A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 13 iunie 2019, sub nr. x/2019, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 17 septembrie 2019.

La termenul din data de 17 septembrie 2019, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

Concluziile apărătorilor recurenților inculpați și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază recursurile formulate de inculpații B. și A. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la admisibilitatea unei sesizări a Curții Constituționale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepțiile au fost invocate de inculpații B. și A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și au în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale care vizează art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, în cererea formulată de C., respectiv dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, în cererea formulată de A., fără ca textele criticate să fie declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, indiferent dacă este vorba de o procedură de filtru sau de soluționarea fondului cauzei.

Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, ci stabilește doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în acord cu soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, analizând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în speța dedusă judecății, constată că, în mod judicios, au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, din perspectiva cerințelor ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională, așa încât, pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei, respectiv a dispoziției legale și a textului constituțional.

Din această perspectivă, o cerere de sesizare a Curții Constituționale poate fi respinsă atunci când tinde, fie la învestirea acesteia cu un examen ce excedează, în mod vădit, competenței sale, intrând în sfera de competență exclusivă a legiuitorului, fie la un control de constituționalitate nu a unui text de lege anume determinat, ci a concluziei ce ar rezulta din corelarea mai multor dispoziții de lege.

Totodată, în ceea ce privește condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății.

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care decizia din contencios constituțional îl va avea în proces, aceasta trebuind să producă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

În contextul celor arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate este invocată de către recurenta D. - art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, invocând faptul că în cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 304/2004 nu este prevăzut ca desemnarea membrilor completelor de judecată să se efectueze aleatoriu - nu au legătură cu soluționarea cauzei cu care a fost învestită instanța.

Mai mult, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că, în speță, se tinde la modificarea textelor de lege criticate ca fiind neconstituționale, recurenții inculpați urmărind interpretarea și completarea lor, în sensul adăugării în construcțiile textelor invocate a unei modalități diferite de desemnare a membrilor completului.

Prin urmare, se constată că prin excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, se tinde practic la interpretarea și completarea normelor procedurale ce fac obiectul cererii, solicitare inadmisibilă în raport de competența Curții Constituționale care, în jurisprudența sa, a reținut că prin exercitarea controlului de constituționalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituționale.

Așadar, față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, cuprinse în încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

Totodată, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, cuprinse în încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004, cuprinse în încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

II. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, cuprinse în încheierea din data de 08 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenții la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - NN