ÎCCJ, decizie (scj.ro #127745)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dacă instanța de apel a stabilit pentru infracțiuni concurente pedepse situate sub limita minimă specială prevăzută în Codul penal anterior, aplicabil în cauză ca lege penală mai favorabilă, în condițiile în care nu a reținut circumstanțe atenuante.

În această ipoteză, dacă instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, iar noua pedeapsă rezultantă, aplicată în recurs în casație pe baza pedepselor stabilite la nivelul limitei minime speciale prevăzute în Codul penal anterior, nu întrunește condiția prevăzută în art. 81 alin. (2) C. pen. anterior, dar întrunește condiția prevăzută în art. 86

1

alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 404/RC din 15 decembrie 2015

Prin sentința penală nr. 144 din 25 iunie 2013, Tribunalul Vaslui, între altele, a achitat pe inculpatul A., pentru fiecare din cele două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Prin decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B. și C., precum și apelurile declarate de inculpații D. și E. împotriva sentinței penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Au fost admise apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și partea civilă Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței penale nr. 144 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, care a fost desființată, în parte, în latură penală și în latură civilă. Au fost extinse efectele apelului declarat de Agenția Domeniilor Statului și cu privire la partea responsabilă civilmente Prefectura Vaslui.

În rejudecare, instanța a decis, între altele, condamnarea inculpatului A. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei a fost interzisă inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Inculpatul A. a fost obligat în solidar cu inculpații D. și E. să plătească părții civile Agenția Domeniilor Statului despăgubiri civile în sumă de 31.690 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, admis în principiu prin încheierea nr. 280/RC din 22 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

Examinând recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior (două fapte), iar prin decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, ca urmare a admiterii apelului declarat de Ministerul Public, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru fiecare infracțiune.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost suspendată condiționat.

Dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 sancționau cu închisoarea de la 3 la 5 ani infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Prin urmare, observând că pentru fiecare infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior inculpatului i s-a aplicat câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a stabilit pedepse nelegale, în condițiile în care acestea puteau fi coborâte sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante.

Apărarea a încercat să explice cuantumul mic al pedepselor prin aceea că, în considerentele deciziei, s-a făcut vorbire de atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, într-adevăr, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanța de apel a justificat alegerea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată, tocmai prin prisma atitudinii procesuale avute pe parcursul procesului penal, precum și a lipsei antecedentelor penale.

Dacă judecătorul ar fi avut intenția de a reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, atunci, potrivit dispozițiilor art. 79 C. pen. anterior, trebuiau să fie indicate în decizie împrejurările care constituie circumstanțe atenuante; motivarea reținerii acestora prin referire la probe și încadrarea fiecărei împrejurări care constituie circumstanță atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen. anterior sunt obligatorii.

Or, judecătorul s-a limitat a menționa anumite împrejurări care doar justifică modalitatea de executare a sancțiunii și nicidecum cuantumul pedepsei aplicate.

Întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar și față de împrejurarea că instanța de apel, în urma stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului, s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special de 3 ani, pentru fiecare infracțiune de abuz în serviciu.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se reține că dispozițiile Codului penal anterior, lege penală mai favorabilă astfel cum a decis instanța de control judiciar, nu permit suspendarea condiționată a executării pedepsei în situația în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracțiuni este de 3 ani închisoare (art. 81 alin. 2 C. pen. anterior).

Ca atare, instanța va modifica modalitatea de executare a pedepsei și va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86

1

C. pen. anterior.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a făcut aplicarea art. 86

3

C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.