ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 14

martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1567/2002, Tribunalul Covasna a

condamnat pe inculpata K.G. (fostă D.) la 5 ani închisoare, în baza art. 20,

raportat la art. 174 C. pen. și la pedeapsa complementară constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dispus obligarea inculpatei la

plata sumei de 31.206.000 lei, reprezentând 6.206.000 lei despăgubiri civile și

25.000.000 lei daune morale, către partea civilă P.F. Inculpatul a fost obligat

și la 8.473.169 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă

Spitalul Județean Brașov.

Instanța a reținut că, la data de 23

mai 2001, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi dintre soții K. și partea

vătămată P.F. privind întinderea celor două proprietăți vecine, inculpata K.G.

venind din spatele părții vătămate, a început să-l lovească cu un arac de alun

pe corp și în zona capului, chiar și după ce victima a căzut în genunchi

sprijinit de furca ce aparținea soțului inculpatei. Inculpata a încetat

aplicarea loviturilor doar în momentul în care martorul K.L. trecea pe stradă

cu căruța și a observat conflictul. Acest martor a ridicat de jos victima a

condus-o până la căruța lui și i-a acordat primul ajutor. În dimineața de 25

mai 2001, întrucât P.F. nu s-a simțit bine, s-a prezentat la Spitalul Municipal

Tg. Secuiesc unde a primit îngrijirile medicale necesare. La 28 mai 2001, în

urma examinării de către medicii legiști s-au constatat leziuni traumatice

corporale produse prin corpuri dure și cu vârful ascuțit ce necesită 8-9 zile

de îngrijiri medicale. Întrucât în continuare victima nu s-a simțit bine având

amețeli și nesiguranță în mers, la data de 7 iunie 2001 s-a prezentat la

Serviciul de radiologie al aceluiași spital, iar la 11 iunie 2001, ca urmare a

recomandării medicilor, s-a internat la secția de Neurologie a Spitalului

Județean Brașov cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral de 3 săptămâni,

fractură craniană cu înfundare”. I s-a efectuat craniectomie parietală dreapta

cu recomandarea de evitare a eforturilor fizice.

În urma reexaminării de către

Serviciul de Medicină Legală Sf. Gheorghe s-a constatat că victima prezintă

sindrom extra-piramidal sechelar traumatismului cu tremor esențial, tulburări

de echilibru de mers și de vorbire, leziunile punându-i în pericol viața și

necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Medicii au concluzionat că în raport

cu localizarea leziunii pe partea dreaptă, în cazul în care agresorul este

dreptaci, victima a fost lovită din spate.

Prin decizia penală nr. 201/ Ap din

23 iulie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpata K.G.,

a desființat sentința numai sub aspectul individualizăii judiciare a pedepsei.

Rejudecând, a aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

și a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost înlăturată aplicarea

pedepsei complementare.

Împotriva acestei decizii, inculpata

a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în

principal, achitarea sa prin reținerea incidenței art. 44 C. pen., referitor la

legitima apărare, iar în subsidiar reducerea pedepsei, invocând cazurile de

recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 15 teza a II-a (când există o

cauză de înlăturare a răspunderii penale) și pct. 14 C. proc. pen. (când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează:

Sub aspectul incidenței cazului de

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen. (existența unei

cauze de înlăturare a răspunderii penale), respectiv legitima apărare, Înalta

Curte constată că fapta inculpatei nu a fost săvârșită pentru a înlătura un

atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altei

persoane, care ar pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Astfel, medicii legiști au constatat

că leziunile grave produse victimei și care i-au pus viața în primejdie au fost

produse prin lovituri aplicate din spatele acesteia, iar nu din față, situație

care exclude existența unui atac direct împotriva inculpatei. Totodată, și după

ce victima a fost doborâtă la pământ, inculpata a continuat să o lovească cu

aracul de lemn, până la apariția martorului K.L. care i-a acordat primele

îngrijiri.

Prin urmare, în mod corect

instanțele nu au aplicat art. 44 C. pen., și au dispus condamnarea inculpatei

pentru tentativă de omor.

Sub aspectul subsidiar al cazului de

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14, recursul este, de asemenea,

nefondat, deoarece instanța de apel a ținut seama de dispozițiile art. 72 C.

pen., reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. (conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii), și a

redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, în baza art. 76

alin. (2) C. pen., înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii executării

unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Vârsta inculpatei (60 ani)

constituie un caz special de liberare condiționată conform art. 60 alin. (2) C.

pen., dar nu poate constitui un motiv în plus de reducere a pedepsei, în

condițiile în care s-au reținut deja largi circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatei. Aceeași situație este și cu privire la afecțiunile inculpatei, care

se află în curs de tratament medical, și care fie poate continua tratamentul în

spitalul penitenciarului, fie, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., poate solicita amânarea executării pedepsei, ori, în baza art. 455 C.

proc. pen., întreruperea executării pedepsei.

Reținând că au fost respectate

criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C.

pen., criterii care au fost avute în vedere de instanța de apel, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în

cuantum de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata C.G. împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 iulie 2003

a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.