ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 14 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1567/2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpata K.G. (fostă D.) la 5 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 31.206.000 lei, reprezentând 6.206.000 lei despăgubiri civile și 25.000.000 lei daune morale, către partea civilă P.F. Inculpatul a fost obligat și la 8.473.169 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Brașov.

Instanța a reținut că, la data de 23 mai 2001, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi dintre soții K. și partea vătămată P.F. privind întinderea celor două proprietăți vecine, inculpata K.G. venind din spatele părții vătămate, a început să-l lovească cu un arac de alun pe corp și în zona capului, chiar și după ce victima a căzut în genunchi sprijinit de furca ce aparținea soțului inculpatei. Inculpata a încetat aplicarea loviturilor doar în momentul în care martorul K.L. trecea pe stradă cu căruța și a observat conflictul. Acest martor a ridicat de jos victima a condus-o până la căruța lui și i-a acordat primul ajutor. În dimineața de 25 mai 2001, întrucât P.F. nu s-a simțit bine, s-a prezentat la Spitalul Municipal Tg.

Secuiesc unde a primit îngrijirile medicale necesare. La 28 mai 2001, în urma examinării de către medicii legiști s-au constatat leziuni traumatice corporale produse prin corpuri dure și cu vârful ascuțit ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale. Întrucât în continuare victima nu s-a simțit bine având amețeli și nesiguranță în mers, la data de 7 iunie 2001 s-a prezentat la Serviciul de radiologie al aceluiași spital, iar la 11 iunie 2001, ca urmare a recomandării medicilor, s-a internat la secția de Neurologie a Spitalului Județean Brașov cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral de 3 săptămâni, fractură craniană cu înfundare”. I s-a efectuat craniectomie parietală dreapta cu recomandarea de evitare a eforturilor fizice.

În urma reexaminării de către Serviciul de Medicină Legală Sf. Gheorghe s-a constatat că victima prezintă sindrom extra-piramidal sechelar traumatismului cu tremor esențial, tulburări de echilibru de mers și de vorbire, leziunile punându-i în pericol viața și necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale. Medicii au concluzionat că în raport cu localizarea leziunii pe partea dreaptă, în cazul în care agresorul este dreptaci, victima a fost lovită din spate. Prin decizia penală nr. 201/ Ap din 23 iulie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpata K.G., a desființat sentința numai sub aspectul individualizăii judiciare a pedepsei. Rejudecând, a aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

și a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare. Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, achitarea sa prin reținerea incidenței art. 44 C. pen., referitor la legitima apărare, iar în subsidiar reducerea pedepsei, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 pct. 15 teza a II-a (când există o cauză de înlăturare a răspunderii penale) și pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.). Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează: Sub aspectul incidenței cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 15 C. proc.

pen. (existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale), respectiv legitima apărare, Înalta Curte constată că fapta inculpatei nu a fost săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altei persoane, care ar pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Astfel, medicii legiști au constatat că leziunile grave produse victimei și care i-au pus viața în primejdie au fost produse prin lovituri aplicate din spatele acesteia, iar nu din față, situație care exclude existența unui atac direct împotriva inculpatei. Totodată, și după ce victima a fost doborâtă la pământ, inculpata a continuat să o lovească cu aracul de lemn, până la apariția martorului K.L.

care i-a acordat primele îngrijiri. Prin urmare, în mod corect instanțele nu au aplicat art. 44 C. pen., și au dispus condamnarea inculpatei pentru tentativă de omor. Sub aspectul subsidiar al cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14, recursul este, de asemenea, nefondat, deoarece instanța de apel a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii), și a redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, în baza art. 76 alin. (2) C. pen., înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii executării unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Vârsta inculpatei (60 ani) constituie un caz special de liberare condiționată conform art. 60 alin. (2) C. pen., dar nu poate constitui un motiv în plus de reducere a pedepsei, în condițiile în care s-au reținut deja largi circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei. Aceeași situație este și cu privire la afecțiunile inculpatei, care se află în curs de tratament medical, și care fie poate continua tratamentul în spitalul penitenciarului, fie, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., poate solicita amânarea executării pedepsei, ori, în baza art. 455 C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei. Reținând că au fost respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., criterii care au fost avute în vedere de instanța de apel, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G. împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2004.