ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3868/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1736 din 3 iulie 2001 a

Tribunalului Constanța a fost admisă în parte acțiunea A.P.A.P.S. București iar

pârâta A.C.P., Jupiter, Mangalia din Județul Constanța a fost obligată la plata

sumei de 130.826.028 lei penalități de întârziere pentru neîndeplinirea în termen

a obligațiilor stipulate în contractul nr. 718 din 27 iunie 1996, pct. 7.3.1

alin. (2).

Recursul declarat de reclamantă împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 489/COM din

5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Instanța de recurs a reținut că prevederile

contractuale au fost corect interpretate de instanța de fond în sensul că

pârâta, în calitate de cumpărătoare, nu-și putea manifesta intenția de a

cumpăra de la reclamantă, vânzătoare, acțiunile aferente valorii terenului

pentru care societatea comercială a obținut ulterior titlu de proprietate,

decât în momentul în care aceste acțiuni existau și se aflau în proprietatea

vânzătoarei.

Așadar, momentul la care s-a născut obligația

pârâtei de a încheia act adițional pentru respectivele acțiuni și deci momentul

de la care au început să curgă penalitățile ce formează obiectul litigiului, a

fost reținut de instanțe ca fiind data de 11 iulie 2000, data publicării în

Monitorul Oficial a actului adițional de majorare a capitalului social cu

valoarea terenului, ele curgând până la 29 noiembrie 2000, dată la care pârâta

a încheiat actul adițional la contractul de vânzare – cumpărare acțiuni

încheiat în 1996 cu reclamanta.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două

hotărâri judecătorești, solicitând casarea lor pentru încălcarea esențială a

legii și soluționarea greșită a cauzei pe fond, invocându-se și vădita lor

netemeinicie.

În esență, s-a susținut în motivarea recursului

în anulare interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 977 C. civ.

cât și a celor convenite de părți la pct. 7.3.1. din contract, așa încât

momentul corect din care au început să curgă penalitățile de întârziere era

data de 29 martie 1997, dată de la care s-au scurs cele 15 zile de la momentul

la care S.C. C. S.A. Jupiter, Mangalia a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului și nu cel reținut de instanțe.

Intimata pârâtă asociația C. P. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în anulare, iar

intimata – reclamantă a depus la 22 mai 2003 „precizări” prin care a învederat

că urmare O.G. nr. 40/2002 de modificare și completare a O.G. nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin

contractele de privatizare a societăților comerciale, litigiul a rămas fără

obiect prin voința legiuitorului exprimată în dispozițiile art. 28

1

alin.

(1) și (2).

La 7 octombrie 2003 prin adresa nr.

2091/C/15510/2002 din 6 octombrie 2002, adresă înregistrată la instanță sub nr.

24.629, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție și-a retras recursul în anulare, motivând această retragere pe

dispozițiile art. 28

1

din O.G. nr. 40/2003 potrivit cărora „pentru

contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe,

clauzele contractuale referitoare la obligația cumpărătorilor de a

solicita/încheia într-un anumit termen acte adiționale la contractele având ca

obiect vânzarea – cumpărarea acțiunilor suplimentare, inclusiv obligația

cumpărătorului de a majora prețul contractual cu valoarea terenurilor pentru

care societatea a obținut certificatele de atestare a dreptului de proprietate

și sancțiunile aferente, rămân fără obiect”.

De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol

stipulează că „în mod corespunzător, notificările transmise cumpărătorilor,

având ca obiect plata penalităților, precum și litigiile inițiale ca urmare a

nerespectării obligațiilor prevăzute la alin. (1), rămân fără obiect”.

Având în vedere cele învederate în adresa

amintită, curtea va lua act de retragerea recursului în anulare în conformitate

cu dispozițiile art. 330

4

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 1736 din 3 iulie 2001 a

Tribunalului Constanța și a deciziei nr. 489 din 5 noiembrie 2001 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 octombrie 2003.