ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat instanței suspendarea executării Deciziei nr. 1498/27.07.2016 emise de pârâtă.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3255 din 26 octombrie 2016 a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.A a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, este nelegală și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.
În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 1498/27.07.2016 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Prin Sentința nr. 677 din 1 martie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cauza având ca obiect: anularea Deciziei A.S.F. nr. 1498 din 27.07.2016, privind închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare, stabilirea stării de insolvență, declanșarea procedurii de faliment și retragerea autorizației de funcționare a Societății "A." - SA, publicată în Monitorul Oficial nr. 586/02.08.2016; constatarea faptului că raportul întocmit de B. SRL, care a stat la baza emiterii Deciziei A.S.F. nr. 1498 din 27.07.2016, este nelegal și obligarea A.S.F. la completarea/refacerea raportului de evaluare întocmit de B., inclusiv bilanțul actualizat, pe baza datelor financiare disponibile la 30.06.2016.
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.
În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.
Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 1 martie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 3255 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV