ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2019

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2019

HOTĂRÂRE
07.03.2019
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1924/F din data de 11 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, în cauza având ca obiect asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la data de 11 iunie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin rezoluția din data de 14 iunie 2018, completul de filtru CF x, învestit prin repartizare aleatorie cu soluționarea căii de atac, a stabilit termen la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea discutării admisibilității căii de atac.

De asemenea, recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a semna cererea sau de a expedia un exemplar semnat al cererii de recurs.

La termenul astfel stabilit, constatând lipsa părților și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea cauzei.

La data de 18 februarie 2019, reclamantul a transmis prin e-mail cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea nu poartă semnătura părții, recurentul-reclamant precizând că nu poate transmite un exemplar semnat, întrucât nu deține scanner.

Cu privire la solicitarea de repunere pe rol a cauzei, instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

În cauză, deși cererea de reluare a judecății formulată în scris și transmisă prin e-mail nu este semnată de către recurentul-reclamant, având în vedere poziția procesuală a reprezentantului intimatelor-pârâte, prezent în fața instanței la termenul de judecată, în sensul de a se depăși acest incident procedural și a se relua judecata, Înalta Curte dispune repunerea cauzei pe rol și rămâne în pronunțare asupra excepției nulității căii de atac.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepții invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, se constată că deși recurentul-reclamant A. a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

Chiar mai mult decât atât, prin notele scrise depuse la dosar recurentul-reclamant a adus la cunoștința instanței faptul că nu poate transmite un exemplar semnat la cererii de recurs întrucât nu deține scanner.

Cu referire la această precizare a recurentului-reclamant, se reține că, în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, existența semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurentul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2019
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 520 din 7 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat cererea de recurs formulată de reclamantu
ÎCCJ 2020-06-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2020
Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunțat
ÎCCJ 2020-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2020
renta-contestatoare A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înalt
ÎCCJ 2019-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1857/2019
nunțată în dosar nr. x/2017, care a fost menținută. Împotriva soluției de respingere a apelului, conținută de decizia anterior arătată, a formulat cerere de revizuire revizuientul A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.
ÎCCJ 2019-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2081/2019
ului. Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților 26 martie 2019, recurentul depunând punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu. Prin încheier
Sursă