ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 520 din 7 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 585 din 9 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., la 11 martie 2019. Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la aceeași dată, sub nr. x/2019, fiind repartizată, spre soluționare, Completului nr. 10 NCPC.
Prin rezoluția completului din 12 martie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea contestației în anulare la 5 iunie 2019 și s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe contestația în anulare depusă la dosar, sub sancțiunea anulării acesteia, conform dispozițiilor art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ. și de a depune contestația în anulare în 2 exemplare pentru a fi comunicată intimatelor, conform dispozițiilor art. 195 cu referire la art. 149 alin. (1) din același act normativ.
La 16 mai 2019, contestatorul a transmis prin e-mail trei exemplare ale contestației în anulare, nesemnate, în cuprinsul cărora a arătat că cererile au fost redactate pe tabletă și că nu poate expedia exemplare semnate în original ale acestora, deoarece nu deține scanner.
La termenul de judecată din 5 iunie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de semnătură a contestației în anulare și excepția inadmisibilității acesteia pentru absența oricărui motiv de contestație în anulare și a rămas în pronunțare asupra acestora.
Examinând excepția nulității contestației în anulare față de lipsa semnăturii, a cărei analiză este prioritară celeilalte excepții invocate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin rezoluția completului din 12 martie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea contestației în anulare la 5 iunie 2019 și s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe contestația în anulare depusă la dosar, sub sancțiunea anulării acesteia, conform dispozițiilor art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ.
La 16 mai 2019, contestatorul a transmis prin e-mail trei exemplare ale contestației în anulare, în cuprinsul cărora a arătat că cererile au fost redactate pe tabletă și că nu poate expedia exemplare semnate în original ale acestora, deoarece nu deține scanner.
Conform art. 196 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2)."
Art. 199 C. proc. civ. reglementează modul în care poate fi expediată la instanța de judecată cererea de chemare în judecată, anume prin poștă, curier, prin înscris în formă electronică, prin fax sau scanată și transmisă prin poșta electronică, în această ultimă modalitate la dosar fiind depusă copia, iar nu exemplarul original, acesta rămânând la transmițător.
În cazul în care partea transmite instanței cererile în format electronic, existența semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 455/2001, prin care se stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în format electronic.
Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, dând instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital a fost creat de persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat ulterior emiterii acestuia.
În cauză, contestația în anulare depusă inițial la dosar nu poartă semnătura contestatorului, iar exemplarele depuse ulterior, la 16 mai 2019, în urma solicitării instanței de a se complini lipsa semnăturii, cuprind, imprimată prin mijloace electronice, o semnătură despre care petentul susține că îi aparține.
În acest sens, nu se poate reține că cererea de contestație în anulare îndeplinește condiția prevăzută de art. 196 alin. (1) C. proc. civ., deoarece semnătura unei persoane nu poate fi realizată decât prin semnarea efectivă de către aceasta a cererii, realizarea impresiunii imaginii semnăturii prin imprimarea acesteia neputând fi considerată semnătură, ci imaginea sa.
Având în vedere că semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând fi dactilografiată sau imprimată.
Or, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, contestatorul avea posibilitatea de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile Legii nr. 455/2001, de a expedia prin poștă sau curier un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă, în condițiile art. 199 C. proc. civ. sau să se prezinte la instanță în vederea aplicării semnăturii pe exemplarul aflat la dosar.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că petentul nu a complinit lipsa semnăturii de pe cererea de contestație în anulare, în aplicarea dispozițiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția nulității invocate din oficiu și va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 520 din 7 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 520 din 7 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2019.
Procesat de GGC - CL