ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017, ulterior precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda, Casa Națională de Pensii Publice, Comisia Centrală de Contestații, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziilor de revizuire nr. 169988 din 18.05.2017 - 9 decizii și a Deciziilor de revizuire nr. 169988 din datele de 03.05.2017, 04.08.2016, 20.10.2015, 13.11.2014, 23.08.2013, 25.06.2012,27.10.2011, 10.05.201, emise de pârâtele Casa Județeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda, ca nelegale și netemeinice, obligarea celor două pârâte la emiterea unei noi decizii de pensionare menținând stagiul de cotizare, punctajul mediu anual și cuantumul pensiei astfel cum au fost stabilite prin deciziile anterioare, cu luarea în calcul a perioadei 1976-1990 ca și timp util la CAP, fie menținerea deciziilor anterioare revizuirii privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârsta cu consecința menținerii cuantumului pensiei în plată, la nivelul stabilit anterior revizuirii. S-a mai solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj la restituirea sumelor rezultate din diminuarea pensiei în baza deciziilor revizuite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 291/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Județeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda și Casa Națională de Pensii Publice și, în consecință, s-au anulat deciziile nr. 169988/18.05.2017; a fost obligată pârâta să emită o decizie de pensie cu luarea în calcul a fișelor nr. 4739/25.03.2009 emisă de Primăria Câmpia Turzii, nr. 1949/25.03.2009 emisă de Consiliul Local Tritenii de Jos și nr. 1950/25.03.2009 emisă de Consiliul Local Tritenii de Jos cuprinzând timpul util; a fost obligată pârâta CJP Cluj la plata diferențelor de pensie rezultate.

Cu opinia separată a asistenților judiciari, în sensul respingerii acțiunii precizate.

Împotriva sentinței civile nr. 291/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost respinsă contestația formulată de reclamantul A..

Prin încheierea din 8 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

La 27 decembrie 2018, A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Recurentul-reclamant A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea criticilor formulate, se susține, în esență, încălcarea prevederilor art. 224 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentului, hotărârea atacată este în contradicție cu probele administrate și conține motive contradictorii.

Apreciază recurentul că instanța de apel nu a pus în discuția părților înscrisurile despre care se afirmă că sunt contradictorii și nici nu a exercitat rolul activ care-i revine în temeiul art. 224 C. proc. civ., nefiind dispusă administrarea unor probe suplimentare, în vederea stabilirii adevărului.

Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă contestația formulată de A., având ca obiect soluția pronunțată cu privire la contestația prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziilor de revizuire nr. 169988 din 18.05.2017 și a Deciziilor de revizuire nr. 169988 din datele de 03.05.2017, 04.08.2016, 20.10.2015, 13.11.2014, 23.08.2013, 25.06.2012,27.10.2011, 10.05.201, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, ca nelegale și netemeinice și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj la emiterea unei noi decizii de pensionare menținând stagiul de cotizare.

Așadar, recursul are ca obiect o decizie pronunțată de instanța de apel într-un litigiu de asigurări sociale.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conțin prevederea expresă că hotărârile pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acțiunea în speță, hotărârea curții de apel este definitivă.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speță, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.