ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3400/2014

HOTĂRÂRE
02.12.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3400/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București,

la data de 23 august 2012, reclamantul D.C. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta SC T.M.B.obligarea acesteia la plata sumei 50.000 RON, reprezentând

daune morale.

Prin Sentința civilă

nr. 2814 din 21 martie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și

a respins cererea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu pârâta SC

T.M.B. - fostă M.B., ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul D.C., la data de 18 aprilie 2013, în

termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia nr. 1195 din data de 28 februarie 2014 a

respins, ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentinței sus-menționate.

Reclamantul D.C. a

declarat recurs și împotriva acestei din urmă decizii înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 septembrie 2014.

Înalta Curte constată

că recursul dedus judecății nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile

comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea

dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale

de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și

aceeași cale de atac.

Art. 299 C. proc.

civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a

fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul

de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus menționate,

neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri

judecătorești irevocabile, pronunțate de instanța de recurs.

În speță, s-a

exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 1195

din data de 28 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în recurs, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare,

hotărârea pronunțată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată

din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la

recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurentul nu

s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această

materie.

În consecință,

hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de

reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în

baza art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca

inadmisibil.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva Deciziei nr. 1195

din data de 28 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2014.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2016
recalculată, conform prezentei sentințe, și pensia efectiv încasată, începând cu data de 27 februarie 2012 la zi, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății și a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca
ÎCCJ 2017-11-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2017
i motivelor de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed: Prin decizia nr. 9
ÎCCJ 2015-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1295/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 24 februarie 2015, a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul declarat de reclamantul B.G. î
ÎCCJ 2013-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1176/2013
Asupra recursului constată următoarele: Prin decizia nr. 3818 din 1 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, contestația în anul
ÎCCJ 2016-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1347/2016
2013, cereri care au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Sentința nr. 3628 din data de 25 martie 2014, pronunțată în dosarul anterior menționat. Contestatorul a formulat cerere de completare a Sentinței civile nr. 3628 din data de 25 marti
Sursă