ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 272/2016

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei din 13.01.2014 emisă de pârât prin care s-a dispus sancționarea sa cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare și exonerarea de la plata amenzii.

Prin Sentința nr. 1.654 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, a anulat Decizia emisă de Consiliul Național al Audiovizualului și a exonerat reclamanta de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând casarea sentinței și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susținut că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive:

- prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile sancțiunilor contravenționale din domeniul audiovizualului; în materie de sancțiuni legea specială a audiovizualului derogă de la normele de drept comun în materie de contravenții, din acest punct de vedere instanța a reținut fără temei că dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 se completează cu dispozițiile din O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile.

- prin decizia de sancționare s-a reținut încălcarea art. 40 alin. (1), (2) și (3) din Codul audiovizualului pentru săvârșirea unei singure fapte contravenționale, și anume, aceea privind folosirea unui limbaj injurios de natură să afecteze imaginea persoanei, iar împrejurarea că această faptă este susceptibilă de încălcarea a trei norme de drept din cadrul aceluiași text de lege, nu echivalează cu săvârșirea a trei fapte contravenționale distincte.

- individualizarea sancțiunii, respectiv cuantumul amenzii a fost stabilit pentru o singură faptă ținând cont de criteriile prevăzute de prevederile art. 90 alin. (4), cuantumul de 20.000 RON fiind dozat spre minimul prevăzut de lege.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a apreciat că recursul este admisibil, actul procedural fiind comunicat părților în baza încheierii din data de 6 noiembrie 2015, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Întrucât problema de drept supusă dezlegării face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de recurs a decis primirea punctului de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluționării recursului conform dispozițiilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., fără citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie anularea Deciziei din 13.01.2014 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, prin care s-a dispus sancționarea reclamantei SC A. SA cu amendă în cuantum de 20.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările ulterioare.

Prima instanță a anulat Decizia din 13.01.2014 a CNA, reținând în esență, că în sarcina reclamantei au fost stabilite mai multe contravenții iar sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravențională.

Teza recurentului-pârât, potrivit căreia legea specială (Legea audiovizualului nr. 504/2002, ale cărei dispoziții au fost aplicate prin decizia atacată) ar deroga de la dreptul comun în materie contravențională - O.G. nr. 2/2001- a fost înlăturată de către instanța de fond, pe motiv că legea specială nu reglementează situația în care prin decizia de sancționare se constată mai multe contravenții săvârșite de același radiodifuzor, situație în care devin aplicabile normele generale.

În mod greșit instanța de fond a constatat incidența în cauză a motivului de nulitate a deciziei contestate, reprezentat de încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care instituie obligația autorității de a individualiza sancțiunea aplicată pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite.

Față dispozițiile cuprinse în Legea nr. 504/2002 și luând în considerare natura juridică a deciziei de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului și anume, act administrativ de autoritate, ale cărui condiții de formă și fond sunt prevăzute de Legea audiovizualului, instanța de control judiciar constată că deciziei contestate nu îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001.

Așa cum rezultă din jurisprudența constantă, consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (e.g. Deciziile nr. 4.034/2014, 1.989/2014, 3.461/2015), Legea nr. 504/2002 instituie un regim derogatoriu de la reglementarea cu caracter general prevăzută de O.G. nr. 2/2001 și se aplică prioritar, în conformitate cu principiul care generează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant, nefiind necesară în acest sens o stipulație expresă în legea specială.

Natura specială derogatorie a prevederilor Legii audiovizualului de la dispozițiile generale ale O.G. nr. 2/2001, rezultă din modul de reglementare, sub aspectul competenței emiterii deciziilor, a domeniului în care acestea sunt emise, a conținutului și a posibilității de contestare la instanța de contencios administrativ.

Astfel, în materie de sancțiuni contravenționale, CNA emite decizii adoptate în cvorum, urmând criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute în art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, specială, potrivit cărora "individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute de lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Prin urmare, decizia de sancționare emisă de CNA, în considerarea caracterului său de act administrativ de autoritate, trebuie să respecte condițiile de formă și de fond prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002, și nu cerințele art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului cu privire la greșita argumentare a primei instanțe în sensul aplicabilității în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, nefiind incident motivul de nulitate al deciziei rezultat din încălcarea acestor dispoziții legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 488 pct. 8 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, având în vedere că acțiunea în anulare formulată de reclamantă este întemeiată pe unicul motiv al neaplicării prin decizia atacată a prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond va examina susținerile și apărările formulate de părți, cu luarea în considerare a celor statuate în cuprinsul prezentei decizii, pentru a se asigura respectarea tuturor garanțiilor procedurale privind judecata în primă instanță, precum și dublul grad de jurisdicție prevăzut de lege în materia contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 1.645 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED