ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Litigiul dedus judecății și cadrul procesual

Asupra prezentei cauze constată următoarele:

Prin cererea din 7 iunie 2017 înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petenții A. și B. au formulat cerere de reexaminarea împotriva dispoziției instanței privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 RON.

În motivarea cererii au arătat că acțiunea are ca obiect raporturi asimilate raporturilor de serviciu cu pârâtul, obligat la aplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013, iar potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă", iar aceste cauze sunt scutite de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 270 din Legea nr. 53/2003.

Curea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, prin Încheierea Camerei de Consiliu, din 20 iunie 2017, a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanții A. și B. ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând cererea de reexaminare taxă judiciară de timbru, a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a aplica de îndată Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (7) și art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011 și obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța a mai reținut că în mod legal și temeinic judecătorul cauzei a făcut aplicarea art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în ceea ce privește primul capăt de cerere, fiind în prezența unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, stabilind taxa judiciară de timbru de 50 RON, precum și art. 16 lit. b) din același act normativ, cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile, stabilind taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Susținerea reclamanților petiționari că în speță sunt aplicabile dispozițiile unui litigiu de muncă și prin urmare, în temeiul dispozițiilor Codului muncii, ar fim scutiți de la plata taxelor de timbru, este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă decizia Curții Constituționale a României se referă la dispoziții prind cadrele didactice iar reclamanții se află în litigiu cu ISMB, raportul juridic dedus judecății nu este unul de muncă.

Conchide instanța, în sensul că, în speță avem de a face cu un raport juridic de drept administrativ, care se desprinde de raporturile legate de funcția publică ce fac obiectul litigiilor reclamanților petenți cu ISMB, astfel încât nu beneficiază de scutirea la plata taxelor de timbru așa cum au arătat.

Pe cale de consecință, instanța a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, au promovat recurs reclamanții A. și B..

Cu ocazia dezbaterilor în ședința publică, intimatul-pârât Guvernul României a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac îndreptată de reclamanți împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, așa cum reiese din practicaua prezentei decizii.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Soluționând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate a prezentei cereri de recurs, excepție invocată de intimatul -pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 200 C. proc. civ. - Verificarea cererii si regularizarea acesteia

(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetența și conflictele de competență se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

În cauza de față, obiectul recursului vizează Încheierea din data de 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanții A. Și B., ca neîntemeiată.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că încheierea prin care a fost soluționată cererea nu poate face obiectul recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017,ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM