ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 226/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 2420 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv: aparența de drept, urgența cererii, caracterul vremelnic. Or, în speță, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile aparenței de drept și urgența ci, doar, condiția caracterului vremelnic justificat de imprejurarea ca reclamantul a solicitat eliberarea unui document de tolerat pe teritoriul României pe o perioadă necesară soluționării dosarului nr. 32827/3/2015 al Tribunalului București, dar nu mai mare de 6 luni.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 999 din C. proc. civ., republicat.

În motivare, se apreciază că prima instanță a reținut în mod greșit că nu sunt îndeplinite în speță condiția aparenței în drept și condiția urgenței. Or, condiția aparenței în drept există prin prisma art. 6 din CEDO, iar condiția urgenței este de asemenea dovedită, întrucât, dacă ar rămâne în țară peste termenul de 30 de zile prevăzut în decizia de returnare (și care expiră la 26.09.2015), autoritățile române ar proceda la expulzarea sa pentru ședere ilegală, expulzarea reprezentând o pagubă iminentă care nu s-ar mai putea repara.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de recurentul A., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2016, aflată la fila 20 din dosar, s-a dispus citarea părților pentru termenul de judecată de la data de 3 februarie 2016, recurentul, cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de recurs, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. ..."

Totodată, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 " (2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat".

Astfel, în procedura de regularizare, recurentului A. i-a fost comunicată adresa emisă la 30.10.2015 privind obligația timbrării cererii de recurs cu taxă de timbru în cuantum de 50 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii.

Dovada de înmânare a comunicării s-a făcut la data de 4.11.2015, termenul de complinire a obligației de timbrare a cererii de recurs fiind 16.11.2015, obligatia nefiind indeplinita de acesta.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă că recurentul avea obligația să atașeze la cererea de recurs, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, respectiv 50 RON astfel cum i s-a pus în vedere atât prin adresa comunicată în procedura de regularizare, cât și prin citația comunicată pentru prezentul termen de judecată din data de 3 februarie 2016.

Cum în speță, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței, până la termenul de judecată acordat în cauză și, reținând că recurentul-reclamant nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2420 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.