ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 778/2015

Decizia nr. 778/2015

Deliberând, asupra contestației la executare formulate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 179//2015 din 28 aprilie 2015 a Tribunalului Bacău, secția penală, în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 4 martie 2015, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 169 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Bacău sub aspectul lămuririi situației pe latură civilă.

În motivarea contestației, petentul a arătat că, prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în baza art. 112 alin. (2) lit. e) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea de la acesta și de la inculpatul B. a câte 98.318 dolari SUA și 1.616,174 RON. S-au menținut sechestrele asigurătorii instituite asupra imobilului din Bacău, proprietatea inculpatului A. și asupra unui alt imobil, proprietatea inculpatului B. În baza art. 348 C. proc. pen. (1968), s-a dispus desființarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracțiunii. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (1968), au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Contestatorul a considerat că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, așa cum prevăd dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., având în vedere faptul că prin hotărârea pronunțată a fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, în condițiile în care, deși au fost introduși în cauză moștenirii, pentru cel de-al treilea inculpat, decedat, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus nimic față de aceștia.

A mai arătat că, din moment ce cadrul procesual a fost stabilit cu moștenitorii lui C., evident că pe latură penală s-a luat act de încetarea procesului penal, însă pe latură civilă, față de inculpatul care a decedat ulterior și față de moștenitori nu s-a dispus prin hotărâre, lăsând nerezolvată, practic, latura civilă, și lăsând deschisă, astfel, calea unei alte acțiuni, conform prevederilor civile, care i-ar putea aduce prejudicii, având în vedere practica neunitară cu privire la timbrajul din procesul civil și imposibilitatea inculpatului de a se judeca efectiv. Având în vedere aceste aspecte, faptul că doar el și inculpatul B. au fost obligați pe latură civilă, a promovat contestație la executare pentru lămurirea situației.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Bacău a constatat că această contestație la executare privește nelămurirea conte statorului cu privire la soluționarea laturii civile a Sentinței penale nr. 169 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Bacău, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curți, în urma admiterii recursurilor Direcției Naționale Anticorupție și părții civile Municipiul Bacău, întemeindu-se pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., incident când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. Potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența de soluționare a contestației la executare revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți.

S-a arătat că, în prezenta cauză, nelămurirea privește soluționarea laturii civile a cauzei de către Înalta Curte, ca instanță de recurs, (echivalentul recursului în casație reglementat de noul Cod de procedură penală), astfel încât Tribunalul Bacău și-a declinat competența în favoarea instanței supreme.

Prin urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind stabilit termen pentru soluționarea acesteia la data de 4 iunie 2015.

Înalta Curte, examinând contestația privind executarea dispozițiilor civile, formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2009, s-a hotărât, în baza art. 112 alin. (2) lit. e) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea de la contestatorul condamnat A. a sumelor de 98.318 dolari SUA și 1.616,174 RON. De asemenea, s-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului din Bacău, proprietatea acestuia. În baza art. 348 C. proc. pen. (1968), s-a dispus desființarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracțiunii. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (1968), au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/110/2009, a formulat contestație la executare, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, contestatorul condamnat A., susținând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, așa cum prevăd dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., având în vedere faptul că prin hotărârea pronunțată a fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, în condițiile în care, deși au fost introduși în cauză moștenirii, pentru cel de-al treilea inculpat, decedat, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus nimic față de aceștia.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte constată că, critica contestatorului vizând faptul că fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, iar instanța nu a dispus nimic și față de moștenirii celui de-al treilea inculpat, decedat, nu se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta motiv fiind invocat în mod formal.

Contestația la executare este un mijloc procesual, pus la dispoziție de legiuitor, pentru rezolvarea incidentelor privind executarea, legea prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că lit. c) a art. 598 alin. (1) C. proc. pen. este incidență atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; însă, în prezenta cauză nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la executarea Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nicio împiedicare la executare.

Dispozitivul deciziei penale mai sus menționate este unul clar în ceea ce-l privește pe contestatorul condamnat, în sensul că instanța a hotărât confiscarea de la contestatorul condamnat A. a sumelor de 98.318 dolari SUA și 1.616,174 RON, a menținut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului din Bacău, proprietatea acestuia, a dispus desființarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracțiunii și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Deși formal, contestatorul invocă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, din cuprinsul contestației la executare reiese că acesta este nemulțumit, în realitate, de faptul că instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, ca urmare a decesului inculpatului C.

Înalta Curte constată, însă, că această posibilitate este expres prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., unde se arată că "în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, lit. e) (decesul inculpatului), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă".

Prin urmare, Înalta Curte constată că nesoluționarea laturii civile a cauzei nu poate constitui o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare, nefiind incident cazul de contestație la executare invocat și, de altfel, niciunul dintre celelalte cazuri de contestație la executare prevăzute de lege, motiv pentru care această contestație nu va putea fi admisă.

Având în vedere cele expuse, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/110/2009.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/110/2009.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM