ÎCCJ, Decizia nr. 45/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 45/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 45/2015
Asupra
contestației la executare de față, constată
următoarele;
Prin Decizia
penală nr. 157 din 7 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și
Justiție - Completul de 5 Judecători a schimbat încadrarea
juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată
inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H. și a condamnat pe:
- inculpatul
A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen.
combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
A condamnat
pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor
art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin.
(2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a
contopit pedepsele mai sus stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și lit. c)
C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6
ani, stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpatul
C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen. combinat cu art.
248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și
alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei
principale.
A condamnat
pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat
la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a
contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpatul C. să
execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6
ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpata
B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen.
combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
A condamnat
pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat
la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit
pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpata B. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5
ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpatul
H. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. la pedeapsa de 3 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a( teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei
principale.
A aplicat
inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani
stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a
achitat inculpații D., E., F. și G., pentru complicitate la
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă
calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.
În temeiul
art. 14 C. proc. pen. și al art. 998 C. civ., inculpații A., C., B.
și H. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 614.322,74 RON
cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia
Națională a Pădurilor - ROMSILVA și, tot în solidar,
inculpații A., C. și B. au fost obligați la plata de despăgubiri
în sumă de 1.071.320 RON, către aceeași parte civilă.
La data de 12
august 2014, în temeiul dispozițiilor art. 711 alin. (1) și (2) C.
proc. civ., raportat la art. 663 alin. (1) și art. 705 alin. (2) din
același cod, C. și B. au înregistrat pe rolul Judecătoriei
Târgoviște o contestație la executare, solicitând anularea
Somației nr. 332/2014, ca act de executare și a încheierii de
actualizare creanță din 25 iulie 2014, precum și
pronunțarea unei hotărâri prin care să fie lămurite
înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu - Decizia
penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Judecătoria
Târgoviște a disjuns al doilea capăt al contestației la
executare, respectiv contestația la titlu iar, prin Sentința
civilă nr. 512 din 3 februarie 2015, a declinat competența de
soluționare a acestei cauze în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție, reținând că soluția se impune, în raport
cu dispozițiile art. 713 alin. (3) teza I și ale art. 132 alin. (3)
teza I C. proc. civ.
În
consecință, la data de 12 martie 2015, a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5
Judecători - Completul 1 civil Dosarul nr. x/1/2015, având ca obiect
contestația formulată de C. și B. împotriva Deciziei penale nr.
157/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în Dosarul nr. x1/1/2012.
În motivarea
cererii, contestatorii au susținut că Decizia nr. 157/2013, deși
stabilește sumele debitoarei ca fiind cu titlu de despăgubiri
către partea civilă, îi obligă la plata unor sume suplimentare,
incluse în cuantumul acestor despăgubiri care nu ar avea caracter juridic
și/sau nu ar fi reale. Sumele reținute ar conține și cota
TVA de 19%, cotă care ar fi fost vărsată statului și
ulterior rambursată direct sau indirect creditoarei, creditoarea
îmbogățindu-se fără just temei, cu procentul indicat.
Valoarea
contabilă din anul 2004 ar fi suferit o permanentă diminuare prin
calcularea periodică a valorii amortizate. Astfel, față de
valoarea inițială de inventar (contabilă) din 2004, la data
pronunțării hotărârii, 7 iunie 2013, valoarea reală a
despăgubirii ar fi fost de 157.762 RON, situație în care, prin
executare silită, intimata s-ar îmbogăți fără
justă cauză.
Contestatorii
au susținut că cererea este admisibilă, deoarece aceste
apărări cu privire la despăgubiri nu ar fi putut fi expuse în
cursul judecății, deoarece soluția instanței de fond a fost
de achitare și de respingere a laturii civile; în cursul
judecății creditoarea ar fi comunicat instanței că nu
înregistrează niciun prejudiciu; expertiza efectuată ar fi
concluzionat că nu există niciun prejudiciu cauzat creditoarei, iar
cu ocazia rejudecării, nu s-a mai administrat o astfel de probă, ale
cărei concluzii să fie puse în discuția părților
și față de care să fi putut invoca motive de fapt sau de
drept. În aceste condiții, au apreciat contestatorii, s-ar afla în
situația în care - per a contrario - neputând opune în cursul
judecății, motive de fapt sau de drept cu privire la prejudiciu
și în lumina dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, această cale le este deschisă, prin formularea
prezentei contestații la executare.
Intimata
Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA a depus la dosar
întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare,
în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu titlu
prealabil, se constată că, în raport cu dispozițiile art. 581 C.
proc. pen., coroborate cu cele ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ.,
excepția inadmisibilității contestației la executare deduse
judecății, nu poate fi primită.
Analizând
cererea și motivele invocate, se constată însă că aceasta
este nefondată, pentru considerentele ce succed.
Completul de
5 Judecători în materie civilă a fost sesizat cu o contestație
la executare vizând lămurirea înțelesului, întinderii și
aplicării Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată
de Completul de 5 Judecători în materie penală.
Potrivit
dispozițiilor art. 581 C. proc. pen., dispozițiile din hotărârea
penală referitoare la dispozițiile civile se execută potrivit
legii civile.
Or, conform
art. 712 alin. (1) C. proc. civ., dacă executarea silită se face în
temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea
invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi
putut opune în cursul judecății în primă instanță sau
într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Mai mult,
prin dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se prevede expres
și limitativ cazul în care se pot invoca în contestația la executare
și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în
titlul executoriu, în speță acest caz nefiind incident.
Prin
intermediul prezentei căi de atac, contestatorii au solicitat să se
constate că nu datorează suma stabilită de instanța
penală cu titlu de despăgubiri către partea civilă,
criticile formulate vizând, în realitate, legalitatea și temeinicia
soluției sub aspectul laturii civile.
Or, calea
procedurală a contestației la titlu este deschisă
părții pentru situația în care dispozitivul hotărârii este
neclar, echivoc, susceptibil în interpretarea lui sub aspectul înțelesului
care trebuie dat dispozițiilor instanței, ceea ce ar atrage
necesitatea unor lămuriri.
În
speță, însă, prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013,
obiectul creanței este în mod precis determinat.
Astfel
dispozițiile titlului executoriu sunt clare în ceea ce privește
obligația de plată, iar aceasta îndeplinește condițiile
art. 662 C. proc. civ., care impun caracterul cert, lichid și exigibil al
creanței, dat fiind că instanța penală a dispus explicit
obligația în solidar a inculpaților A., C., B. și H. la plata
sumei de 614.322,74 RON și obligarea în solidar a inculpaților A., C.
și B. la plata sumei de 1.071.320 RON.
Astfel redat,
sub aspectul laturii civile, dispozitivul Deciziei nr. 157/2013 este clar formulat
și nu necesită vreo lămurire în privința înțelesului,
întinderii sau aplicării lui, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ.,
de la data pronunțării instanței de recurs hotărârea având
caracter definitiv, în baza art. 550 alin. (1) C. proc. pen. și care, ca
atare, constituie titlu executoriu, conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, nu
se poate susține, față de conținutul concret al
soluției instanței penale, că aceasta ar aduce
neclarități sub aspectul executării în privința laturii civile,
susceptibile de lămurire prin intermediul contestației promovate.
Faptul
că, așa cum rezultă din actele dosarului, executorul
judecătoresc a și demarat această procedură, dispunând
încuviințarea executării silite, reprezintă o confirmare în
acest sens, în condițiile în care, potrivit art. 665 alin. (5) pct. 2
și 4 C. proc. civ.: „Executorul judecătoresc va respinge cererea de
încuviințare a executării silite numai dacă:
2)
hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii,
titlu executoriu;
4)
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”.
Întrucât
aspectele deduse judecății nu se circumscriu unei situații de
neclaritate, de echivoc al dispozițiilor sub aspectul laturii civile din
dispozitivul deciziei penale atacate, contestația la executare va fi
respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația la executare formulată de C. și B.
împotriva Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5
Judecători în Dosarul nr. x1/1/2012.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de