ÎCCJ, Decizia nr. 40/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 40/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 40/2015
Asupra
contestației la executare de față constată
următoarele;
Prin Decizia
penală nr. 157 din 7 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și
Justiție - Completul de 5 Judecători a schimbat încadrarea
juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată
inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H. și a condamnat pe:
- inculpatul
A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen.
combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
A condamnat
pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat
la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a
contopit pedepsele mai sus stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6
ani, stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpatul
C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen.
combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
A condamnat
pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat
la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a
contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpatul C. să
execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6
ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpata
B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248
1
C. pen.
combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
A condamnat
pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea
dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat
la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o
durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.
33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit
pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpata B. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale.
A aplicat
inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5
ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
- inculpatul
H. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.
26 C. pen. raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. la pedeapsa de 3 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei
principale.
A aplicat
inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.
pen.
În baza art.
86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani
stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a
achitat inculpații D., E., F. și G., pentru complicitate la
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă
calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248
1
C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.
În temeiul
art. 14 C. proc. pen. și al art. 998 C. civ., inculpații A., C., B.
și H. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 614.322,74 RON
cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia
Națională a Pădurilor - ROMSILVA și, tot în solidar,
inculpații A., C. și B. au fost obligați la plata de despăgubiri
în sumă de 1.071.320 RON, către aceeași parte civilă.
La data de 6
august 2014, în temeiul dispozițiilor art. 581 C. pen., ale art. 1527
alin. (1) C. civ. și ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ., împotriva
Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție - Completul de 5 Judecători, A. a formulat și a
depus la Judecătoria Târgoviște contestație la executare, un
capăt de cerere vizând lămurirea înțelesului, întinderii și
aplicării titlului executoriu menționat.
Judecătoria
Târgoviște a disjuns acest capăt de cerere și, prin
Sentința civilă nr. 511 din 3 februarie 2015, a declinat
competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție, reținând că soluția se
impune, în raport cu dispozițiile art. 129, coroborate cu cele ale art.
713 pct. 3 C. proc. civ.
În
consecință, la data de 12 martie 2015 a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5
Judecători - Completul 1 civil Dosarul nr. x/1/2015, având ca obiect
contestația la titlu, formulată de A. împotriva Deciziei penale nr.
157/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție
- Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x1/1/2012.
Contestatorul
a solicitat, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., lămurirea
înțelesului, întinderii și aplicării deciziei penale specificate,
susținând, sub un prim aspect, că obiectul creanței nu ar fi
determinat în mod precis, astfel cum impun dispozițiile art. 662 C. proc.
civ., dat fiind că, în opinia sa, titlului executoriu i-ar lipsi
elementele necesar determinării creanței.
Cu referire
la procesul-verbal al Curții de Conturi, secția de Control Financiar
din 23 februarie 2006, la Raportul de expertiză judiciară
contabilă nr. 35 din 8 martie 2011, la Sentința civilă nr.
250/CM din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, precum și la punctele
de vedere ale Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, contestatorul
a mai susținut că, în mod eronat, ar fi fost obligat la plata unor
sume, care nu i-ar putea fi imputate și că, în ipoteza în care,
totuși, s-ar aprecia că obligația stabilită în sarcina sa
ar fi corectă, aceasta nu ar trebui stabilită în solidar, ci în
raport cu contribuția fiecărei persoane, sens în care a arătat
că înțelege să invoce beneficiul de diviziune.
Prin
concluziile formulate verbal, prin avocat, cu prilejul dezbaterilor pe fond,
contestatorul a precizat, în esență, că ceea ce solicită în
fapt este ca instanța să stabilească obligația
concretă de plată pentru fiecare inculpat, potrivit
participației penale a fiecăruia, respectiv întinderea
răspunderii civile, în concordanță cu răspunderea
penală stabilită.
Prin
întâmpinarea depusă, intimata Regiei Naționale a Pădurilor -
ROMSILVA a solicitat respingerea contestației la executare, în principal,
ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu titlu
prealabil, se constată că, în raport cu dispozițiile art. 581 C.
proc. pen., coroborate cu cele ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ.,
excepția inadmisibilității contestației la executare deduse
judecății, nu poate fi primită.
Analizând
cererea și motivele invocate, se constată însă că aceasta
este nefondată, pentru considerentele ce succed.
Completul de
5 Judecători în materie civilă a fost sesizat cu o contestație
la executare vizând lămurirea înțelesului, întinderii și
aplicării Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată
de Completul de 5 Judecători în materie penală.
Potrivit
dispozițiilor art. 581 C. proc. pen., dispozițiile din hotărârea
penală referitoare la dispozițiile civile se execută potrivit
legii civile.
Or, conform
art. 712 alin. (1) C. proc. civ., dacă executarea silită se face în
temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea
invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi
putut opune în cursul judecății în primă instanță sau
într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Mai mult,
prin dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se prevede expres
și limitativ cazul în care se pot invoca în contestația la executare
și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în
titlul executoriu, în speță acest caz nefiind incident.
Prin
intermediul prezentei căi de atac, contestatorul a solicitat să se
stabilească obligația civilă concretă (suma de plată)
pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de participația sa
penală.
Or, calea
procedurală a contestației la titlu este deschisă
părții pentru situația în care dispozitivul hotărârii este
neclar, echivoc, susceptibil în interpretarea lui sub aspectul înțelesului
care trebuie dat dispozițiilor instanței, ceea ce ar atrage
necesitatea unor lămuriri.
În
speță, însă, prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013,
contrar susținerilor contestatorului, obiectul creanței este în mod
precis determinat.
Astfel
dispozițiile titlului executoriu sunt clare în ceea ce privește
obligația de plată, iar aceasta îndeplinește condițiile
art. 662 C. proc. civ., care impun caracterul cert, lichid și exigibil al
creanței, dat fiind că instanța penală a dispus explicit
obligația în solidar a inculpaților A., C., B. și H. la plata
sumei de 614.322,74 RON și obligarea în solidar a inculpaților A., C.
și B. la plata sumei de 1.071.320 RON.
Astfel redat,
sub aspectul laturii civile, dispozitivul Deciziei nr. 157/2013 este clar
formulat și nu necesită vreo lămurire în privința
înțelesului, întinderii sau aplicării lui, în temeiul art. 711 alin.
(2) C. proc. civ., de la data pronunțării instanței de recurs
hotărârea având caracter definitiv, în baza art. 550 alin. (1) C. proc.
pen. și care, ca atare, constituie titlu executoriu, conform art. 632
alin. (2) C. proc. civ.
Împrejurarea
că obligația de plată a prejudiciului a fost stabilită în
solidar nu este de natură a crea nelămurire în ceea ce privește
interpretarea și aplicarea deciziei din recurs, după cum pretinde
contestatorul.
Conform
prevederilor art. 1447 alin. (1) C. civ., creditorul poate cere plata
oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi
poată opune beneficiul de diviziune.
Într-o
eventuală asemenea situație, contestatorul are recunoscut dreptul de
regres, potrivit art. 1384 C. civ.
Ca atare, nu
se poate susține, față de conținutul concret al
soluției instanței penale, că aceasta ar aduce
neclarități sub aspectul executării în privința laturii
civile, susceptibile de lămurire prin intermediul contestației promovate.
Faptul
că, așa cum rezultă din actele dosarului, executorul
judecătoresc a și demarat această procedură, dispunând
încuviințarea executării silite, reprezintă o confirmare în
acest sens, în condițiile în care, potrivit art. 665 alin. (5) pct. 2
și 4 C. proc. civ.: „Executorul judecătoresc va respinge cererea de
încuviințare a executării silite numai dacă:
2)
hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii,
titlu executoriu;
4)
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”.
Întrucât
aspectele deduse judecății nu se circumscriu unei situații de
neclaritate, de echivoc al dispozițiilor sub aspectul laturii civile din
dispozitivul deciziei penale atacate, contestația la executare va fi
respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva
Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în
Dosarul nr. x1/1/2012.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2015.
Procesat de