ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 7 aprilie 2021
asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin decizia nr. 37/A din 20 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Primarul orașului Borșa împotriva deciziei civile nr. 62 din 21 februarie 2018 a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar nr. x/2017, a deciziei civile nr. 829 din 11 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2017, a sentințelor civile nr. 1187 din 6 iulie 208 și nr. 1999 din 5 noiembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019, pe care le-a menținut. A respins cererea de suspendare a executării hotărârilor a căror revizuire s-a solicitat. L-a obligat pe revizuent să plătească intimaților A., B. și C. suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Primarul orașului Borșa.
Prin cererea de recurs, revizuentul a susținut că decizia este criticabilă prin prisma reținerii eronate a faptului că hotărârile atacate cu revizuire au obiect și cauză diferită, tot în mod greșit reținându-se că hotărârile judecătorești nu au cum să fie contrarii, cât timp au obiect diferit.
În continuare, în susținerea motivului de recurs, revizuentul a prezentat soluțiile adoptate prin hotărârile a căror revizuire s-a cerut, solicitând a se observa că ambele decizii și ambele sentințe au la bază sentința civilă nr. 667/2013, definitivă, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. x/2009. A mai arătat că intimații au apelat la 3 executori judecătorești care au calculat penalități de întârziere pentru aceeași perioadă, în baza aceleiași sentințe.
Recurentul a mai precizat că prin sentința civilă nr. 667/2013 a fost obligat să pună în posesie intimații cu terenurile asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentințele civile nr. 1623/2008 și nr. 1102/2008, ambele pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus, fiind obligat totodată la plata către aceștia a sumei de câte 100 RON pe fiecare zi de întârziere în caz de neconformare, nefiind specificat dacă sunt penalități sau daune cominatorii.
Recurentul a arătat că primarul și comisia locală de fond funciar nu au personalitate juridică și nici patrimoniu propriu și a prezentat cuprinsul art. 96 și art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019.
A precizat că din interpretarea acestor dispoziții reiese că atunci când a fost parte în proces o autoritate publică care nu are personalitate juridică și patrimoniu propriu, cea care trebuie să îndeplinească obligațiile impuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, inclusiv de natură pecuniară, este unitatea administrativ-teritorială, singura care dispune de patrimoniu propriu, sumele urmând a fi suportate din bugetul local.
Apărările formulate în cauză
Intimații A., B. și C. au formulat întâmpinare, solicitând, în principal, a se constata nulitatea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.
Au solicitat a se observa că recursul nu cuprinde niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind o copie fidelă a cererii de revizuire.
Pe fond, au precizat că hotărârile la care a făcut referire recurentul - revizuent nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, nr. 62/2018, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. fiind susținut formal, fără niciun argument juridic pertinent.
Intimații au solicitat și cheltuieli de judecată, în a căror justificare au depus chitanță privind plata onorariului avocațial.
Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 25 iunie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului.
Prin raportul din 18 ianuarie 2021 s-a reținut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
La 18 februarie 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, admiterea acestuia și modificarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.
În speța dedusă judecății, se constată că, criticile formulate nu au fost circumscrise formal niciunui motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a reitera motivele cererii de revizuire care și-au găsit deja o rezolvare jurisdicțională.
Astfel, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, susținând formal că reținerile acesteia, potrivit cărora hotărârile a căror revizuire s-a solicitat au obiect și cauză diferită, sunt eronate.
Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia atacată, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurentul a preluat motivele cererii de revizuire, nesocotind existența judecății anterioare.
Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunțată de aceasta.
Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.
În ceea ce privește solicitarea intimaților Iuga de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare și justificată prin chitanța privind plata onorariului avocațial, aceasta urmează a fi admisă, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul Primarul orașului Borșa împotriva deciziei nr. 37/A din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Obligă pe recurent la 1200 RON cheltuieli de judecată către intimații B., C. și A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.