Decizia nr. 787/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva încheierii nr. 333/2017 a Tribunalului Arad

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 17 ianuarie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și C. S.R.L., obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 238.540 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a accidentului rutier din 18 septembrie 2015 soldat cu avarierea autoturismului proprietate personală, la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 1349 și următ., art. 1357 alin. (1), art. 1373, art. 1382 C. civ. La data de 16 februarie 2017 s-a înregistrat cererea de intervenție forțată formulată de D. S.R.L.. Prin încheierea din 25 aprilie 2017, Tribunalul Arad, secția I civilă a constatat necompetența funcțională a secției. A declinat, în favoarea secției a II-a civile a Tribunalului Arad, competența funcțională de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamant, precum și a cererii de intervenție forțată. Prin încheierea nr. 333 din 17 mai 2017, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului specializat în materia litigiilor cu profesioniști din cadrul secției. A declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Arad, secția I civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara pentru pronunțarea regulatorului de competență. Prin încheierea nr. 30/PI/CC din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a stabilit competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția I civilă.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Arad, secția I civilă, prin sentința nr. 60 din 5 martie 2019 a respins cererea de intervenție formulată de D. S.R.L.. A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. în contradictoriu cu B. și C. S.R.L.. I-a obligat pe pârâți să plătească, în solidar, reclamantului sumele de 106.137 RON despăgubiri și 3.566 RON cheltuieli de judecată parțiale. L-a obligat pe reclamant să plătească pârâtei C. S.R.L. suma de 3.025 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Decizia pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2020, a anulat, ca netimbrat, apelul principal declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. A respins, ca rămas fără efect, apelul incident declarat de pârâtul B. împotriva aceleiași hotărâri.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.. Prin cererea de recurs, după prezentarea situației de fapt, pârâtul a susținut că nu este corect să i se anuleze apelul propriu, timbrat corespunzător, pentru faptul că cel declarat de reclamant nu a fost timbrat. A solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se specifice că nu este vinovat de producerea accidentului și că nimeni nu mai poate avea pretenții la despăgubiri din partea sa. A mai solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând cheltuielile de deplasare la procese, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant A. în principal, s-a solicitat a se constata nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că simpla nemulțumire în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă, în condițiile în care recurentul nu și-a sprijinit cererea pe cel puțin unul din motivele limitativ prevăzute de lege. În situația în care se va trece peste excepția invocată, intimatul - reclamant a arătat că întreaga sumă stabilită de tribunal a fost plătită de intimata - pârâtă C. S.R.L. la data de 27 decembrie 2019, acesta fiind și motivul pentru care nu a timbrat apelul exercitat. A arătat că în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) C. proc. civ., text care instituie dependența soluției date apelului incident de soluția pronunțată de instanță cu privire la apelul principal. Nu în ultimul rând, intimatul - reclamant a susținut că apelul declarat de pârât ar fi fost tardiv ca apel principal. Recurentul a depus "întâmpinare" la aceasta, solicitând ca în temeiul Constituției, hotărârii Curții Constituționale și a C. proc. civ., să se admită recursul care îi dă dreptul de a demonstra realitatea și adevărul în ceea ce privește nevinovăția sa. 5. Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 2 iunie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului. Prin raportul din 22 decembrie 2020 s-a reținut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 1 februarie 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat anularea procesului-verbal și restituirea pierderilor suferite din cauza agentului de circulație. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. În speța dedusă judecății, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Astfel, se observă că recurentul nu a criticat în vreun fel soluția instanței de apel, prin care, anulându-se, ca netimbrat, apelul principal declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, s-a respins, ca rămas fără efect, apelul incident declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri. Se constată astfel că, criticile formulate nu au fost circumscrise formal niciunui motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a-și susține nevinovăția în producerea accidentului prin prezentarea situației de fapt. Nici critica privind faptul că este greșită soluția dată apelului incident exclusiv prin prisma soluției pronunțate în apelul principal nu se constituie într-un veritabil motiv de recurs în accepțiunea legii, în condițiile în care recurentul nu s-a referit la modul în care prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. ar fi fost aplicate eronat de către instanța de apel ci a susținut numai că o asemenea soluție nu este corectă. Se reține, deci, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată. Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate. În ceea ce privește solicitarea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, aceasta urmează a fi respinsă, în condițiile în care partea nu a făcut dovada acestora, rezumându-se doar a enunța formal această cerere.