ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1470/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 18 februarie 2020, Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație la executare împotriva somațiilor nr. x din 27 ianuarie 2020 emise de A. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite, precum și împotriva încheierilor de încuviințare a executării silite pronunțate la 14 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații B., C., D. și E..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestației la executare din 3 martie 2020, debitorul a arătat că înțelege a formula contestație la executare și împotriva somațiilor emise la data de 10 februarie 2020 de A. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite, precum și a încheierilor de încuviințare a executării silite nr. 98 din 16 ianuarie 2020 și nr. 352 din 31 ianuarie 2020 pronunțate de Judecătoria Oradea în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020, în contradictoriu cu intimații (creditori - intervenienți) F. și G..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestației la executare din 21 mai 2020, debitorul a arătat că înțelege a formula contestație la executare și împotriva somației de plată nr. x din 4 mai 2020, încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite, precum și împotriva adresei de înființare a popririi emise la 4 mai 2020 de A. în dosarul execuțional nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele B., D., C. și E..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestației la executare din 10 iunie 2020, debitorul a arătat că înțelege a formula contestație la executare și împotriva somației de plată nr. x din 4 mai 2020, încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite, precum și împotriva adresei de înființare a popririi emise la 29 mai 2020 de A. în dosarul execuțional nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata C..

2.1. Prin sentința nr. 574 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția invocată din oficiu a necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pornind de la încheierea din 8 ianuarie 2020 prin care Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită, instanța a reținut că aceasta este ipoteza în care cererea a fost formulată de către executorul judecătoresc împotriva mai multor debitori principali, instanța competentă a o soluționa fiind cea în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali.

A constatat, astfel, incidența art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cu sublinierea faptului că pluralitatea de debitori trebuie să existe chiar în cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, aceasta fiind acțiunea civilă cu care a fost învestită instanța de executare.

Reținând că la momentul începerii executării silite cel puțin unul din debitorii principali avea sediul în circumscripția Judecătoriei Oradea, a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza întâi și alin. (3) C. proc. civ. și a admis excepția necompetenței sale teritoriale.

2.2. Prin sentința nr. 2568 din 12 mai 2021, Judecătoria Oradea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimatele B. și D.. A declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei. A constatat conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. A suspendat judecata cauzei.

În raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la sediul debitorului, neexistând niciun temei legal pentru stabilirea competenței prin raportare la instanța care a încuviințat executarea.

A constatat că în speță contestatorul - debitor Ministerul Finanțelor are sediul în circumscripția Judecătoriei sectorului 5 București, în favoarea căreia a declinat competența de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 399/E/2019, executării silite, precum și împotriva încheierilor de încuviințare a executării silite ale Judecătoriei Oradea.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea unicității, stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanțelor.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunțat, la 14, 16 și 31 ianuarie 2020, încheierile de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierile de încuviințare a executării silite sunt pronunțate într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu au autoritate de lucru judecat, acestea putând a fi cenzurate, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierile de încuviințare a executării silite au fost pronunțate împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor prezintă relevanță în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulți pârâți, printre care sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speță, Ministerul Finanțelor este debitor principal - fiind, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, instituția abilitată a aloca sumele de la buget necesare plății drepturilor salariale -, iar contestația la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Finanțelor.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanțelor este în sectorul 5, București și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.