ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâții Guvernul României, D., E., F., G., H., I., E., Statul Român prin Ministerul Transporturilor - prin C.N.A.D.N. România SA - prin D.R.D.P., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Reșița, Municipiul Caransebeș prin Primar și intervenienții Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale reprezentat de Direcția pentru Relația cu Parlamentul și asistență juridică, invocând excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce privește imobilul din Caransebeș - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafață de 2.394 mp - anexa 4 (anexă nepublicată fiind informație clasificată); H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce privește imobilul înscris în anexă la poziția nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafață de 2.394 mp și, respectiv H.G. al cărei număr nu a putut fi precizat, de modificare a H.G. nr. 1705/2006, respectiv de transfer a imobilului cu nr. de identificare MFP nr. 104159 din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Ulterior, la termenul din data de 27 noiembrie 2015, intervenienții Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale au adăugat la cele de mai sus și mențiunea că înțeleg să invoce și excepția de nelegalitate a aceeași H.G. nr. 1705/2006 și în ceea ce privește imobilul din Caransebeș cu nr. top. 2775 și nr. de identificare MFP 154912, imobil aflat în domeniul public al statului și administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii prin CNADNR.

În motivare, s-a arătat că includerea în lista de inventar a terenului în discuție a avut loc cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a art. 7 din Legea nr. 213/1998, așa cum era în vigoare la momentul emiterii H.G. nr. 1705/2006, întrucât Statul Român nu deține niciun titlu valabil pentru imobilul cu nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafață de 2.394 mp, Statul Român nedobândind deci dreptul de proprietate publică asupra acestuia într-una dintre modalitățile reglementate de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Instanța de fond a respins cererea de sesizare privind soluționarea excepției de nelegalitate în ceea ce privește Hotărârea de Guvern, menționată la punctul 3 din înscrisul depus la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2015, nefiind menționat numărul acestui act normativ.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 121 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, D., K., F., E., G., H., I., E., Statul Român-prin Ministerul Transporturilor - prin C.N.A.D.N. România SA - prin D.R.D.P. Timișoara, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Reșița, Municipiul Caransebeș prin Primar și s-au admis cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale reprezentant de Direcția pentru Relații cu Parlamentul și Asistență Juridică.

Prin Încheierea din data de 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara a dispus amânarea pronunțării sentinței pentru data de 26 aprilie 2016.

2.1. Împotriva Sentinței nr. 121 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal și a Încheierii din 12 aprilie 2016 pronunțată de aceeași instanță au declarat recurs A., B. și C., invocând prevederile art. 304 alin. (7), (8) și (9) și art. *3041 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică soluția primei instanțe pe considerentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare și echitatea procedurilor, prevăzute în art. 6 Dreptul la un proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurentul-reclamant mai susține că instanța nu i-a permis accesul la o informație clasificată (H.G. nr. 1705/2006 - Anexa 4), de care depindea soluționarea litigiului, informație pusă la dispoziție de Guvernul României prin adresa 15A/1084/CA din 10 martie 2016. De asemenea, Curtea a respins solicitarea de a comunica verbal sau scris dacă terenul cu nr. top 2775 este cuprins în Anexa 4 a H.G. nr. 1705/2006.

În opinia recurentului, Curtea nu avut în vedere întreaga suprafață de 2.394 mp din nr. top. 2775, ci doar suprafața rezultată din diferența dintre suprafața de 2.394 mp trecută prin H.G. nr. 1282/2009 din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și suprafața de 1.675 mp expropriată prin Decretul nr. 225/1956.

De asemenea, recurentul - reclamant invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susținând că hotărârea privind respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 și H.G. nr. 1282/2009 a fost dată de Curte cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 1, 2 și 3 referitoare la condițiile de utilitate și uz public, prevederilor Legii nr. 213/1998 art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 și Legii nr. 18/1991 republicată, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (1) referitoare la modalitățile prin care un teren aflat în proprietate privată trece în proprietate publică precum și prevederile Legii nr. 7/1996 art. 26 alin. (1) și (2) referitoare la opozabilitatea dreptului de proprietate față de terți.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța apreciază că este neîntemeiat, având în vedere faptul că în mod corect s-a reținut că accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și de H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate.

În motivarea căii de atac se menționează de recurenți că instanța de fond nu a avut în vedere întreaga suprafață de 2.394 mp din nr. top 2775. Or, instanța de fond a reținut ca obiect al excepției de nelegalitate H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce privește imobilul din Caransebeș - teren arabil în extravilan, cu nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafață de 2.394 mp - Anexa 4 și H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce privește imobilul înscris în anexă la poziția nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafață de 2.394 mp. Ulterior, a fost invocată și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 și în ceea ce privește imobilul din Caransebeș nr. top. 2775 și cu nr. de identificare MFP 154912, imobil aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii prin CNADNR.

Astfel, criticile recurenților privind analiza excepției de nelegalitate doar pentru o parte din suprafața de 2.394 mp nu pot fi reținute, atât timp cât au vizat lipsa titlului valabil de trecere a imobilului supus partajului în proprietatea statului în mod nelegal.

Având în vedere strict obiectul excepției de nelegalitate, respectiv H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce privește imobilul din Caransebeș - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafață de 2.394 mp - anexa 4, H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce privește imobilul înscris în anexă la poziția nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafață de 2.394 mp și, respectiv H.G. al cărei număr nu a putut fi precizat, de modificare a H.G. nr. 1705/2006, respectiv de transfer a imobilului cu nr. de identificare MFP nr. 104159 din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în mod corect nu a putut fi identificat ca fiind prezent un element care să privească nelegalitatea actelor administrative cu caracter individual sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 sau a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Susținerile recurenților-reclamanți cu privire la excepția de nelegalitate se circumscriu în esență criticilor prin care se invocă faptul că imobilul situat în localitatea Caransebeș înscris în CF nr. 32039 sub nr. top 2775 - grădină în Valea Potocului ar reprezenta coproprietatea reclamanților (intervenienți în procesul de ieșire din indiviziune), imobil care nu ar îndeplini condițiile de utilitate și uz public, astfel cum sunt reglementate în art. 1, 2 și 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, ceea ce îi determină pe autorii excepției să susțină că H.G. nr. 1705/2006 este nelegal atât în ceea ce privește aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului cât și cu privire la natura juridică a bunului respectiv, iar H.G. nr. 1282/2009 este criticată pentru nelegalitate cu referire la schimbarea administratorului bunului respectiv, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Or, astfel de susțineri pot fi încadrate în pretenția autorilor excepției de a invoca lipsa titlului de dobândire de către Stat a imobilului în discuție și în consecință se constituie într-o acțiune în revendicare a dreptului de proprietate, demers imposibil de soluționat pe calea excepției de nelegalitate formulată de către recurenții-reclamanți.

În acest context, se constată că recurenții susțin nelegalitatea actelor administrative care fac obiectul excepției și din perspectiva incidenței Decretului nr. 225/1956 invocat de către intervenientul Ministerul Apărării Naționale, susținând lipsa titlului valabil de trecere a imobilului supus partajului în proprietatea Statului în mod nelegal, ca fiind inclus în Anexa 4 a H.G. nr. 1705/2006.

Astfel de susțineri se consideră de asemenea ca reprezentând cerințe care se raportează la invocarea titlului nevalabil al statului reprezentat de Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale în cauza pendinte și nu se circumscriu prevederilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 213/1998 care consacră modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică.

Pe de altă parte, nici prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996 astfel cum au fost invocate de către recurenții-reclamanți nu pot constitui temei juridic pertinent în analiza admisibilității excepției de nelegalitate întrucât în acord cu cele anterior menționate se constată că recurenții-autori ai excepției revendică un drept de proprietate extratabular.

Recurenții-reclamanți invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susținând că hotărârea privind respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 și H.G. nr. 1282/2009 a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 1, 2 și 3 referitoare la condițiile de utilitate și uz public, prevederilor Legii nr. 213/1998 art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 și Legii nr. 18/1991 republicată, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (1) referitoare la modalitățile prin care un teren aflat în proprietate privată trece în proprietate publică precum și prevederilor Legii nr. 7/1996, art. 26 alin. (1) și (2) referitoare la opozabilitatea dreptului de proprietate față de terți.

În mod eronat recurenții - reclamanți identifică H.G. nr. 1705/2006 ca fiind temeiul trecerii în proprietatea statutului a terenului cu suprafața de 2.395 mp din parcela nr. 2775.

H.G. nr. 1705/2006 doar atestă în domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale imobilul 1003 Caransebeș, care include partea din parcela nr. 2775 aflată în administrarea Ministerului Apărării Naționale. Imobilul 1003 Caransebeș, care include în parte parcela nr. 2775, a fost trecut în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale în baza Decretului 225/1956. Prin H.G. nr. 1282/2009 se trece partea din parcela nr. 2775 din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Cele două hotărâri de Guvern care fac obiectul excepției de nelegalitate au fost emise în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și cu respectarea prevederilor art. 20 respectiv art. 12 alin. (1) și 2 din Legea nr. 213/1998, sfera lor de normare limitându-se la atestare domeniului public de interes național, conform inventarierilor instituțiilor abilitate. Așadar Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 și Hotărârii Guvernului nr. 1282/2009 nu le sun incidente prevederile privitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, prevăzute în art. 6 și 7 din Legea nr. 213/1998.

În mod corect, Curtea de Apel Timișoara a reținut că nu pot fi identificate elemente care să privească nelegalitatea actelor administrative cu caracter individual sub aspectul încălcării dispozițiilor legale prevăzute în art. 6 și 7 din Legea nr. 213/1998 sau a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Totodată, corect s-a constat că nici prevederile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996 astfel cum au fost invocate de recurenți nu pot constitui temei juridic pertinent în analiza excepției de nelegalitate a celor două hotărâri de guvern.

În concluzie, recursul este neîntemeiat și va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B. și C. împotriva Încheierii din 12 aprilie 2016 și a Sentinței nr. 121 din 26 aprilie 2016 ale Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.

Procesat de GGC - LM