ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1270/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 26.08.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea deciziei de validare nr. 6008/2020, cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască drepturile legale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 164/2014, art. 111 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 13/12.01.2021, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj

Instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă contestarea unei decizii de validare emisă în baza Legii nr. 164/2014. Conform art. 8 al actului normativ, deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secția civilă a tribunalului, indiferent de calitatea titularului acțiunii, legiuitorul indicând doar competența materială, nu și pe cea teritorială a tribunalului.

Dreptul comun în materie de despăgubiri este dat de Legea nr. 165/2013 prin care, la art. 35 alin. (1), se vorbește de secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

Din actele dosarului rezultă că imobilele autorilor reclamantului se aflau pe raza județului Dolj (comuna Orodel).

Pe de altă parte, Comisia Județeană Dolj este cea care a efectuat toate verificările în acest dosar de despăgubiri, emițând și Hotărârea nr. 83/2009 care este solicitată a fi respectată de către reclamant (prin acest act s-a propus acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele aparținând autorilor, însă aceasta a fost invalidată prin Hotărârea nr. 5112/2019 a Comisiei Municipiului București), situație față de care competența aparține Tribunalului Dolj.

Prin sentința nr. 167/15.03.2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că Legea nr. 164/2014 nu stabilește un caz de competență teritorială absolută, astfel încât, în prezenta cauză este vorba de necompetență teritorială relativă, pe care instanța de judecată nu o putea invoca din oficiu, chiar dacă ar fi fost necompetentă.

În cauză, fiind vorba de o competență teritorială de ordine privată, regulile de invocare a unei eventuale excepții de necompetență teritorială se circumscriu dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceasta poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, fără a invoca excepția de necompetență teritorială a instanței învestite cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele argumente:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă cererea de anulare a unei decizii emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul Legii nr. 164/2014.

Întrucât art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reglementează doar competența materială procesuală exclusivă a secțiilor civile ale tribunalelor în soluționarea litigiilor născute în procedura reglementată de acest act normativ, instanța competentă teritorial a judeca pricinile din această materie se stabilește în temeiul normei generale de competență.

Astfel, potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

De asemenea, art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Competența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 111 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș (ci instanța a invocat această excepție din oficiu) iar reclamantul a uzat de alegerea de competență reglementată de dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, față de prevederile legale sus-menționate, Tribunalul Argeș nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.